Sicriul

[Ion Lazăr da Coza]

Nitoașcă

nu participa

la necazul cătunului

nici să-l rogi cu-njurături

nici să-l bagi… în murături

lua puhoiu’ puntea

un dești nu mișca

puntea putrezea

o scândură n-aducea

(aproape c-am dat-o-n baladă)

după un astfel de potop

prin vecini într-un galop

(m-am prostit zău)

sună iarăși goarna moș Govârjeu

responsabil cu

munca

în folosul comunității

nici acolo nici dincolo

ci aici

la mijloc de cătun

punem puntea

zis și făcut

închipuită și îngâmfată treabă

Nitoașcă avea

și privea numai

printre răzlogi ca năpârca-n călduri

cum se căznesc vecinii

cu puntea nouă

nou cârpită de fapt

împins de sfârșitu’ lumii

Govârjeu se trezi

mai de-a noaptea-n cap de-și mulse

capra s-o ducă la frunză

o singură capră-avea neortomanul

treci apa dacă poți moș Govârjeu

Nitoașcă fura puntea

și-o ducea în dreptul lui spurcăciunea

ortoman în fapte

moș Govârjeu cu cârja-n vânt

și ițarii la pământ

(nu m-a părăsit damblaua văd)

spre Nitoașcă-apuca

și aproape de-ajungea

el mării se-mpiedica

și cârja în cap suna

la Nitoașcă-anapoda

ca să nu-l târască

prin tribunale

(fiică-sa

bruneta

se ținea cu primarul

dar și cu polițaiu’)

moș Govârjeu

îi dădu capra a doua zi iarăși

se pomeni cu Nitoașcă-n ogradă

nu-mi ajunge numa’ capra

vreu șî lada

speriat

ca-n fața fantomei lu’ Dej

moș Govârjeu

făcu doi pași în spate

să se-atingă cineva

de sicriul său

n-ar fi crezut nici dacă era

căftănit de către 'Nalta Poartă

oricare ar fi fost ea nici dacă

ar fi auzit cucu

la Crăciun

mai lesne-ar fi acceptat-o

pe Ana Pauker de nevastă decât așa belea

mă

mă nu glumi

îmi iei moartea

vrei să-ți ieu casa

mă

îmi iei moartea

atâta-ți spun

cu ochi-n lacrimi

se uita după sicriu cum

iese din bătătura lui

 

sicriul putrezește

moș Govârjeu

trece și acum puntea

cu altă capră după el.

                        din ciclul: La Ghizunie

poze ajutătoare:

Aș fi pus și sicriul lui moș Govârjeu, dar v-am spus că putrezește.

[Nuța Istrate Gangan]

cand eram copiii, din copacul unei vecine coboram pe acoperisul bucatariei altui vecin si de acolo ne strecuram in podul omului. Avea un sicriu in pod in care tinea sacul cu fasole. Si avea in pod o groaza de carti vechi si mucegaite. Le luam, habar nu avea.
Desi sunt moldoveanca nu am auzit niciodata de numele acestea, Nitoasca sau Govarjeu.
Sunt porecle sau le-ai inventat? 
Pe vecinul meu il chema Mos Haralambie :)

[Chris]

D-apăi ce să zic, capra mi-o plăcut mult. Cât despre moş Govâreju, păi dacă i-a luat moartea el ce să mai facă acu'? stă şi umblă pe punţi! Frumos, chiar dacă elaborat şi greu de scris ţi-a reuşit şi de data asta! Felicitări :))