Sicriul

[Ion Lazăr da Coza]

Nitoașcă

nu participa

la necazul cătunului

nici să-l rogi cu-njurături

nici să-l bagi… în murături

lua puhoiu’ puntea

un dești nu mișca

puntea putrezea

o scândură n-aducea

(aproape c-am dat-o-n baladă)

după un astfel de potop

prin vecini într-un galop

(m-am prostit zău)

sună iarăși goarna moș Govârjeu

responsabil cu

munca

în folosul comunității

nici acolo nici dincolo

ci aici

la mijloc de cătun

punem puntea

zis și făcut

închipuită și îngâmfată treabă

Nitoașcă avea

și privea numai

printre răzlogi ca năpârca-n călduri

cum se căznesc vecinii

cu puntea nouă

nou cârpită de fapt

împins de sfârșitu’ lumii

Govârjeu se trezi

mai de-a noaptea-n cap de-și mulse

capra s-o ducă la frunză

o singură capră-avea neortomanul

treci apa dacă poți moș Govârjeu

Nitoașcă fura puntea

și-o ducea în dreptul lui spurcăciunea

ortoman în fapte

moș Govârjeu cu cârja-n vânt

și ițarii la pământ

(nu m-a părăsit damblaua văd)

spre Nitoașcă-apuca

și aproape de-ajungea

el mării se-mpiedica

și cârja în cap suna

la Nitoașcă-anapoda

ca să nu-l târască

prin tribunale

(fiică-sa

bruneta

se ținea cu primarul

dar și cu polițaiu’)

moș Govârjeu

îi dădu capra a doua zi iarăși

se pomeni cu Nitoașcă-n ogradă

nu-mi ajunge numa’ capra

vreu șî lada

speriat

ca-n fața fantomei lu’ Dej

moș Govârjeu

făcu doi pași în spate

să se-atingă cineva

de sicriul său

n-ar fi crezut nici dacă era

căftănit de către 'Nalta Poartă

oricare ar fi fost ea nici dacă

ar fi auzit cucu

la Crăciun

mai lesne-ar fi acceptat-o

pe Ana Pauker de nevastă decât așa belea

mă

mă nu glumi

îmi iei moartea

vrei să-ți ieu casa

mă

îmi iei moartea

atâta-ți spun

cu ochi-n lacrimi

se uita după sicriu cum

iese din bătătura lui

 

sicriul putrezește

moș Govârjeu

trece și acum puntea

cu altă capră după el.

                        din ciclul: La Ghizunie

poze ajutătoare:

Aș fi pus și sicriul lui moș Govârjeu, dar v-am spus că putrezește.

[gina zaharia]

Nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că ar încăpea și Sicriul în Ghizunie!:)

Ești fantastic, da Coza!

Mulțumesc pentru punte, așa pot trece și mai repede spre poeziile tale:)

[Ion Lazăr da Coza]

Într-adevăr, Gabriela, e o parabolă (cam modestă, ce-i drept) - Nu te bucura la bunul altuia!

Mulțumiri,

[Ion Lazăr da Coza]

Nuța, cred că e o chestie cu și mai multe aspecte decât prevederea:

- nu voiau să le fie urmașilor povară trecerea lor;

- voiau să fie sigur că au cele mai alese lucruri, iar pentru a le realiza, poate că mâncau perioade lungi numai urzici și fasole...

Nu sunt dintre cei care au idealizat viața la țară, însă cred că lumea satului era (și poate este) mai bogată spiritual.

Drag de revenirea ta cu un comentariu,

[Irina Lucia Mihalca]

Am savurat, zambind, peripetiile lui Nitoașcă in contextul poeziei! Multumesc pentru acest moment.

Cu drag citire,

Irina

[Sofia Sincă]

Eşti fenomenal! O poveste, despre puntea Lisiei... (aşa o ştim noi, şi ştim şi de ce) narată cu haz şi personalitate. Simt o bucurie fermecătoare de fiecare dată când citesc aceste texte lirico-prozaice. De data aceasta este delicioasă. Îmi plac mult numele alese şi modul de a-şi rezolva oamenii cinstiţi conflictele între ei. Intriga săteanului inteligent şi spiritual, semănată cu dragoste şi umor.

Autor cu valori multiple, încântată de acest text!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

 Secvenţă particulară din cotidianul rural transformată în parabolă. Mare meşter în ticluire!

[Nuța Istrate Gangan]

:) de fapt si ai mei au avut un sicriu in pod pana tarziu.
Dupa regula omul destept isi cumpara vara sanie.
Taranii sunt grozavi, nu-i asa?
Sarac omul care nu intelege lumea satului.

[Ion Lazăr da Coza]

Vezi, Nuța, fără să vreau, ți-am stârnit frumoase amintiri...

Nitoașcă e poreclă.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Pentru a face diferență între stabor și judecată, am preferat să zic tribunale. Se știe, Stănică, că domnitorii noștri erau căftăniți sau maziliți de către Înalta Poartă. Astăzi e altă... poartă. „Emanciparea” e un act volitiv. Marea majoritate a cititorilor a observat asta.

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, moș Govârjeu, ortoman, neortoman, și-a făcut rost de altă capră... :)