Si totuşi

[Vezi blog]

Nu a fost vina ta când gustai iubirea
la intervale lungi de timp,
nu trebuia să numeri secundele
ştiu că mă trăiai pe mine, muşcai din mine
ca dintr-o felie de cer, m-ai iubit atunci
eu pot să-ţi spun că te iubesc acum
e greu de înţeles, între visele noastre
stă o simplă trecere de pietoni
mă întreb dacă ne putem construi
pasarele peste gânduri, cineva ar trebui să le ocolească
poate aşa ne vom găsi loc fiecare în celălalt
vorbeai de scris, vorbeai sincer
îmi este dor, e nedrept să-ţi cer acum
ceea ce eu simt, am pierdut în tine
liniştea, ne ocolim desi conştienţi am rămas
că fumul când pleacă din cer
îşi caută coşul pe pământ
şi dincolo de toate vatra unde focul
se-aprinde întotdeauna
târziu!

[Sofia Sincă]

Îmi place! Fiecare cuvânt întăreşte ideea, lasă amprentă, înfioară fraza lungă... cât o poezie.

De iubirea cu care ne-ai obişnuit, pură şi mereu în contratimp.

Admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Încântat. De scos virgula după că.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Excelent text!

[Ionel Mony Constantin]

O poezie reuşita