și azi și eu

[gina zaharia]

aș fi vrut să fiu vultur să-mi întind aripile

peste toate arterele plesnite să zăresc de departe prada-capodoperă

pusă la uscat sub ape

când mi-e foame să traversez oceanul în cantități cameleonice

ghearele să răsădească lejer copaci acvatici nimic mai mult

prin setea de odihnă să-mi agăț oglinzile plictisite

aș fi trăit o mie de ani într-un colț de stâncă

 

probabil am citit mult despre zboruri

am curajul am seceta răsturnată pe tot cerul

și o zodie roasă de dor singura care mă încorsetează acasă

mi-au purtat umerii printre dialoguri cochete diguri și alte lungimi de suflet

ce să zic poate reușesc să dau peste cap rolul lagărelor artizanale

în care mă plimb neinvitată de ce naiba doar acolo am loc

nu știu

 

din când în când aleg să arunc firimiturile

din coșul timpului

în bagaj îmi pregătesc culorile uneori curcubeul le destramă pe partea mea

să mă vezi adăugând un bleu zdrențuit

nu țin la etichetă deci și suspinul poate deveni latura unui întreg

numai să nu plouă atunci mi se duce toată garanția

că pot împărți respirația în două lumi deodată

 

am devenit cuarț pe nisipuri străine

locuitor al  dunelor de noroc îmi tot duc leagănele la mare

pe nisip am râs și eu doamne cum îmi ardeau tălpile la doi milimetri de flux

 

somniferele au devenit un lux îmi brodează visul

(ingenioase cuburi alb-reci)

port un citat pe inimă spre zori l-am creat e legat cu majuscule

de fiecare dimineață de fiecare sabie de fiecare bob de rugină

are și un joc sec dar fără el ar fumega continuu

știu ce zic nu toate scările au aceleași rezerve de bine

unele se rotesc în jurul unui ochi de ceară

un vas le adună precum poruncile cu săgeți otrăvite

dar temerarii nu dorm niciodată când se cutremură albastrul

pesemne își desenează alte ceruri pe o filă neștiută de nimeni

un fel de punte pentru călătoriile în lanț

și azi și eu….

 

 

[gina zaharia]

Ce frumos, Lisia! Dar parcă m-ai dus mult prea sus, simt că amețesc deja:)

Drag și mulțumiri,

[gina zaharia]

mulțumesc, Iris, cam așa cred eu:)

[gina zaharia]

Cum m-ai ghicit, da Coza!:) Da, mereu nemulțumită, chiar și de poeziile mele! Dar faptul că vă am aproape îmi umple sufletul.

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Adelaide, mulțumesc! Am ales bleu, am zis că pot să peticesc cerul de-o fi nevoie:)

[gina zaharia]

Rodica, fără voi, prieteni dragi, nu aș fi nimic, poate un orb într-o dinastie săracă:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

E planajul peste prăpăstii, Sofy, peste mări și umbre, ce bine că m-ai zărit vultur:)

Drag,

[Vasilisia Lazăr]

Superb! Un poem cu greutate! Într-adevăr, e greu să fii nevoit să-ți întrerupi zborul poposind printre lucrurile efemere, dar consideră că de acolo îți iei energia pentru un zbor și mai înalt. Impresionant de la început până la sfârșit. Tu ești acolo sus, Gina!

[Ion Lazăr da Coza]

Oriunde ar fi, poeta (ca orice creator veritabil!) nu-i în mediul ei. Înzestrată cu har divin, ea își creează lumea ei, de care (eu o felicit!) nu e mulțumită - autodepășirea întru frumos e ceea ce o caracterizează pe Gina Zaharia!

Drag,

da Coza

[Valeria Merca]

"din când în când aleg să arunc firimiturile

din coșul timpului

în bagaj îmi pregătesc culorile uneori curcubeul le destramă pe partea mea

să mă vezi adăugând un bleu zdrențuit"...

Semn de incantatoare lectura!  Am poposit cu drag si admiratie in universul tau liric, Gina! Pretuire, Adelaide

[lecu rodica]

Din inaltimi de vultur coboara  pe hirtie simtiri intense zugravite cu smerenia unui slujitor convins al frumosului,citate care ramin pe inima...versuri care ne umplu sufletul de o minunata melancolie...

Planuri antitetice realizate in tablouri sublime...cer si ape,cum bine spune Sofy,vultur si nisip,curcubeu si flux...

Dincolo de toate -inaltime estetica care face cinste poeziei moderne...

In fiecare zi sensibilitatea nostra este rasfatata de Gina!...