Se plimbă talpa lunii...

[Camelia Ardelean]

Se plimbă talpa lunii pe cerul tuciuriu;

Îşi leapădă marama naturii din păcate

Şi flutură copacii un dor de verde viu,

O mierlă se alintă pe note-alambicate.

 

În fiecare mugur zvâcneşte-un plânset orb

Şi iedera-n spirală păzeşte dobitoace;

Se pitulă în somnul de marmură un corb,

Când târâie-nnoptarea mulţimea-i de cojoace.

 

Fantoma lunecândă a zilei ce-a plecat,

Mlădie ca o jună prin clipe se strecoară;

Comite iarăşi vântul în crengi un atentat,

Un nor se risipeşte ca fumul de ţigară.

 

Cad umbre din jurnalul secret al unui mag –

Lumini decapitate de-al timpului baltag…

[Ion Lazăr da Coza]

Deci se poate și fără ultraneologisme.

Drag,

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Un pastel frumos, deja mi-am imaginat tabloul, dar tot nu am înțeles bine ce e cu păcatele acelea. :))

[Denisa Curea Popa]

Te citesc mereu cu drag!

[Ana Cîmpeanu]

Un pastel frumos, elegant, pictural și bine dozat. Am citit cu plăcere!

[Mihaela Suciu]

Sub talpa lunii e multă frumusețe. Magic!

[Camelia Ardelean]

Mihaela Suciu, mulţumesc de popas şi semnul de lectură! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, bucuroasă, ca de obicei, de popas! Nu a mai fost poezia pe acest site, ci într-un alt cenaclu, acum câteva luni, la o rubrică fără numele autorului, unde aţi plasat şi dvs. un comentariu. Mierla poate cânta şi noaptea, eu una am auzit-o, nu ştiu ce oră era, dar sigur era întuneric! :-) Multe păsări şi-au schimbat orele de cântat, din cauza aşa-zisei civilizaţii (a omului), care le-a perturbat bioritmul (“Poluarea fonica din zonele urbane impiedica pasarile sa-si gaseasca perechea. Unele pasari si-au schimbat orele de cantat, iar altele au inceput sa cante mai tare. Huruitul picamarelor, claxoanele masinilor, zgomotele provenind de la marile platforme industriale, adica poluarea fonica din marile aglomerari urbane afecteaza starea de sanatate a oamenilor, dar produce si schimbari iremediabile in bioritmul pasarilor care traiesc in orase. In incercarea de a face fata vacarmului, unele au inceput sa ridice volumul melodiilor cu cateva note, iar altele si-au schimbat orele de sustinere a repertoriului...” Sursa: Internet). Dar şi dacă nu ar fi cântat (mierla) noaptea, o făceam eu să cânte, nevoit, în poezia mea! :-))

Sunt 2 versuri care sugerează ce anotimp este: "flutură copacii un dor de verde viu" şi "În fiecare mugur zvâcneşte-un plânset orb" - primăvara, când copacii încep să înmugurească şi le e dor de "verde viu". 

Am verificat versul de care aminteaţi, dar nu înţeleg exact la ce vă referiţi. Noaptea se face mai frig, mai ales la începutul primăverii, de aceea "înnoptarea" are "cojoace".

Sub iedera veşnic verde se pot ascunde animăluţe, de frica altora, mai mari, de acolo "Iedera-n spirală păzeşte dobitoace".

Nu am pus virgulă între "naturii" şi "din", pentru că sensul dorit de mine era altul: "marama naturii" îşi leapădă "din păcate(le pe care le are), nu luna îşi leapădă, "din nefericire" (sau “din păcate”), marama. După versul 1 este punct şi virgulă, ceea ce face o distincţie între acesta şi următorul.

Percepţiile diferă uneori, fiindcă şi oamenii sunt diferiţi între ei! Mulţumesc de comentariu/opinie! Cu drag,

 

 

 

[Sofia Sincă]

Poezia a mai fost?

Îmi amintesc că același reproș a fost: mierla nu cântă noaptea.

naturii din - între ele se cere o virgulă.

În rest, descrierea unei nopți destul de confuze: cântă mierla, nu înțelegem, dacă e iarnă sau vară... Vezi versul: Când târâie-nnoptarea mulţimea-i de cojoace. (...!) în aceea strofă cu, Şi iedera-n spirală păzeşte dobitoace

Am citit,

Sofi