Schimb în natură

[Anca Tanase]

 

Părinte, Tu-ţi iubeşti copiii…

Îţi propun un troc:

eu îţi dau câţiva ani, vreo cinci,

Tu-mi dai, în schimb, alte picioare;

cu ochii şi urechile mă mai descurc…

şi cu mintea, ştiu cum mă cheamă

şi câţi ani am,

şi unde îmi duc traiul… într-o ţară

cândva grădină,

astăzi ruină şi, pe deasupra, bântuită

de jivine înspăimântătoare…

pe cei puţini şi buni, i-ai luat:

le-ai aşternut în Străuleşti…

drept perne, au cruci.

Nu-i meritam, de-aceea, pe cruci

nu-i nici un nume.

 

Vreau să respir, să respir, să respir, să…

coloana, încă

nu-i semn de întrebare

în ochi, mai cade câte-o stea

şi câte-un zvon de cântec în auz…

 

Vreau să plec, Te rog, dă-mi o pereche

de picioare noi…

poate voi reuşi, ca vagabond,

să-mi ronţăi furia, s-o vomit,

să-mi curăţ sângele şi carnea…

nu vezi? Se-ntinde mucegaiul, lepra minţii,

se nasc cărunţi copiii,

iubirea se declară cu “băga-mi-aş”…

cum să respir în haitele de zombi?

 

Ştii Tu, Tată, ştii că trandafirii

pot fi, şi ei, otrăvitori

şi carnivori?

Ştii că-ntruna

alte ziduri cresc,

mai trainice şi mai înalte, înşelător frumoase

ca podurile de piatră dărâmate, pe care

nişte zăluzi

le-au refăcut.

 

Răspunsul tună: “Aţi vrut să mergeţi

“pe calea minţii voastre”…v-am lăsat…

Nu scapă nimeni singur, rămâi cu ei,

sau ia-i cu tine.

V-am lăsat privirea, auzul, amintirea.

V-am lăsat glasul, să strigaţi “Destul”!...şi mâna,

să ştergeţi masa, sângele şi praful.

 

Priviţi spre Mine, ca-n oglindă,

să regăsiţi mintea cea bună!

Folosiţi-o, să re-nviaţi grădina!”

 

[Vasilisia Lazăr]

le-ai aşternut în Străuleşti…

drept perne, au cruci.

Frumoasă și apăsătoare! Poate prea lungă... Adevăruri zguduitoare care te copleșesc pur și simplu!

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Ai foarte multe greșeli de grafică!

Te-ai cam lăsat dusă de val și pe unele porțiuni ai uitat că scrii poezie... Totuși place revolta ta.

da Coza

[Anca Tanase]

Multumesc, Mihaela!