Un martie confuz avea să vină
Și un dezgheț lugubru pe morminte.
Un cârd de ciori ne-o luase înainte,
Cu ochii sfidători, ca de jivină.
Privim, în timp, răpuși de neputință,
Cum îngerii din cer în cor suspină,
Simțind a omului nesocotință.
Spășiți de grele patimi, fi-vom, oare,
În lumea-n care ne-ncetat se moare?
Veniți, să ne unim întru credință!!
Adaugă un comentariu
Sofia, Lisia, vă foarte mulțumesc pentru lectură și comentarii!
Valeria Merca: specialista noastră în poezia cu forme fixe.
Însă aici nu este respectată doar forma de poezie aleasă, aici sunt metafore, versuri cutremurătoare, ale sufletului încercat de suferință, cel ce învață cântecul tăcerilor.
Admirație totală!
Sofi
Cutremurătoare versuri! Felicitări, Valeria! Mi-ai mai stors câteva lacrimi. Bine că n-au secat...
Denisa, îți mulțumesc!
Mihaela Popa, mulțumesc!
Gina, mulțumesc!
Ne unim! Ne unim!
Iarăși mi-ați furat o lacrimă... Și vă iubesc!
Valeria, durerea din poemul acesta e mare, mare de tot
te îmbrăţişez!
Da, Valeria, aceste stări de tristețe sunt precum zborurile cu șindrile de lemn, ce se vor fi transformat în izvoare de aduceri-aminte.
Valeria : Ce frumos spui! E o durere pe care o încerc prin pierderea unor persoane dragi/ cunoscute!
Mulțumesc, Gabriel, pentru vibrație! Încerc și eu un răspuns:
Tristețea bântuie și cere
Un bir pe caldarâmul sorții,
Când inuman și cu durere
Petrecem și ne plângem morții!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE