să fugi din fața ploii când ești trist

[Nuta Craciun]

azi noapte am visat miei 
mi-am amintit de copilăria în care singurii mei eroi 
erau mama și tata 
și mieii cu blănița lor de zapadă 

din ultima amintire cu tata mi-a rămas 
o lacrimă albă ce atârnă și acum de colțul ferestrei 
mama și-a strâns atunci toată durerea într-un caier  
din care torcea mereu până noaptea târziu

când murea cineva în sat mama se apropia de mort
și-i cânta tatei 
știa că mortul o să-i ducă veștile iar tata și nu-și va mai reproșa

că ne-a lăsat singuri în pragul acelei primăveri 

apoi într-o noapte târziu mama s-a dus după tata 
era senină și veselă 
afară ploaia răsturna cerul peste gândurile mele cernite
dar ei nimic nu-i umbrea bucuria plecării 
 mi-a prins mâna și m-a privit cu o infinită dragoste 
în ochii ei ploaia cânta încet o priceasnă 

de mama îmi amintesc mereu la aceleași ore
când cerul își scutură tristețea pe fereastra mea

atunci mă ghemuiesc în mine strâng ploaia la piept 
și-i fac loc între lacrimile mele

[Ion Lazăr da Coza]

Te rog să citești: La ceas aniversar

[Vasilisia Lazăr]

Pentru mine, poezia dacă nu-mi transmite emoție, degeaba. Am citit poezii metaforizate peste poate, dar care mă lăsau rece. Rămân la ideea că poezia nu trebuie să fie nici simplă versificație, dar nici Rebus. Mie mi-a plăcut mult, mi-a răscolit sufletul.

[Nuta Craciun]

multumesc, Vasilisia, am corectat! 

poemul acesta poate nu are prea multa valoare  literara, nu e chiar un poem de luat la rost dar ma bucur ca ai simtit emotia mea, nici nu imi pot dori mai mult de atat... aici doar am incercat sa pun simtire in cuvinte si sa transmit acea simtire... uneori cuvintele se asaza  intr-o simplitate curata, firul povestii se toarce singur se impleteste cu trairi firesti pastrate in amintiri, pentru unii e suficient, pentru altii nu...  pentru mine ca iubitor si cititor de poezie, e suficient, ma bucur si ma declar multumita de fiecare data cand macar un vers al meu are rezonanta in sufletul cuiva.

iti multumesc pentru atentia cu care citesti si eleganta cu care te exprimi mereu! 

te asigur de aprecierea si respectul meu! 

[Nuta Craciun]

"calau", "funie", "stranguleaza"?? domnul, da Coza, niciodata nu mi-am imaginat ca relatiile dintre oameni pot fi catalogate de acesti termeni,  cu atat mai mult relatiile dintre oameni care scriu...

 credeam  ca oamenii care scriu in general sunt sensibili, se aseamana intre ei pentru faptul ca au principii comune, aspiratii comune, dar nici intr-un caz ca unii ar putea fi calai si altii victime...

iar cuvintele: "superb" si "excelent",  nu sunt nici comenarii nici verdicte, sunt doar cuvinte folosite in locul lipsei de perspicacitate... doar parerea mea! 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie care m-a emoționat mult. Curge frumos. E adevărat că se mai poate concentra. Cu drag,

corect: caier

[Ion Lazăr da Coza]

Că sunt verdicte sau păreri, puțin contează. Însă nu am impus nici autorului, nici altor cititori să țină cont de ceea ce spun/comentez eu. Poate aberez... E dreptul autorului/cititorilor să mă ignore, cum la fel e dreptul meu inalienabil să-mi spun părerea. Cum o fac? Nu-s genul de călău care parfumează funia cu care își ștrangulează victima!

Observ că atunci când pun un verdict gen: „Excelent!”, „Superb!” etc., nu mi se cer detalieri... :)

[Nuta Craciun]

Mihaela Suciu, eu nu fug, spuneam doar ca o sa iau o pauza... toti avem nevoie de o pauza din cand in cand ca sa reflectam, ca sa vedem unde gresim... ma bucur de semnul tau!  

[Nuta Craciun]

cu tot respectul, domnul da Coza, dumneavoastra faceti comentarii distructive nu constructive, folositi un ton implacabil care nu admite replica ... dati verdicte cand puteti preciza ca este vorba de o "parere", daca nu din respect pentru cel care scrie, macar din respect pentru  cei cativa care au apreciat textul acesta, asa cu toate stangaciile lui, si stiu ca nu au facut-o de complezenta, pentru ca nu pastrez relatii de genul asta pe un site literar, pe un site de socializare, da, am prieteni care poate ma menajeaza si-mi dau like-uri pe nedrept, dar aici, nu!

 niciodata nu m-au suparat parerile doar verdictele, se poate spune ca nu iti place un text si in alti termeni, decat: "ioc poezie"! nu imi apar textul neaparat doar afirm ca  eu am la acest text si alte pareri care nu coincid cu ceea ce spuneti dumneavoastra...  si inca ceva, ca tot insistati cu lirismul, eu cred ca in poezie sunt atatea alte modalitati si genuri de exprimare, nu doar cel liric... iar like-uri si pupici sunt si aici, sa fim onesti, iar daca asa considerati ca se manifesta "curajul",  atunci recunosc ca prefer sa nu fiu curajoasa! 

[Mihaela Suciu]

Fuga nu-i o soluție și singură ai spus în final foarte frumos:

,,atunci mă ghemuiesc în mine strâng ploaia la piept 
și-i fac loc între lacrimile mele”.

[Ion Lazăr da Coza]

Ba am argumentat: „Confirmi studiile etnografilor.”

Nu credeam că ai nevoie de detalii. Tu spui ceea ce spun etnografii despre moarte, de sute de ani, dar tot în stilul lor sec, auster, gen proces-verbal, fără strop de lirism.

Faptul că o sa iau o pauza de pe acest site literar, te privește. Mă bucur că ai descoperit că nu suntem un site doar cu like și pupici! Își respectă deviza: „Oglinda în care doar cei puternici au curaj să se privească!”