s-ar fi putut

[Petre Ioan Crețu]

am fi putut muri împreună
în picioare ținându-ne de mână
să trecem din flacăra lumânării în lumină
și din lumină în ceruri ținându-ne de mână

nu știu cum faci cum te încarci cum dormi
dar de fiecare dată când te trezești
ai sufletul lipsă inima ta ca un pumnal
rănește aduce moarte vărsare de sânge
nici să nu te gândești să te bucuri
pe deasupra satului meu
de sute de ani zbârnăie stafii ca niște zmeie
cu sufletul vândut biete urme de oameni
pe care dacă știi să le asculți te îndoaie
țipetele lor sfâșiitoare și atâta durere
pe care dacă știi să le privești vezi doar întuneric
e o vânzoleală cumplită de scrâșnete
ca o furtună tragică de îngeri decăzuți
și ei lovind aceste fantome
de pietre de foc și de lună

- deja e timpul să-ți cerșești firicelul de lumină

doar în mine mai foșnesc fluturi
în trupul meu bolnav urâțit
abia târându-și zilele ca pe niște râme

[Petre Ioan Crețu]

J' Arrive!, eu cred că măcar de virgule nu cred că a fost vorba, nu? :))) Nu prea sunt.
E prima dată când comentez în contradictoriu observațiile tale și asta pentru că mi s-au părut puerilă în cazul „semnului” :))) sau vagi (mesajul e destul de estompat, de fantomatic).
Eu credeam că pe site-ul unui cenaclu se publică tocmai pentru a avea un feedback la ceea ce am scris. Pentru vizibilitate se publică în reviste literare prestigioase, care apar și pe hârtie, Poesis International, Zona nouă, România literară, Luceafărul, Orizont, Steaua, Observator cultural, etc.
În rest să auzim numai de bine.

[Petre Ioan Crețu]

J' Arrive!, mesajul poate nu are calitate dar estompat nu este. Fantomatic în ce sens? Iar „semnul” (puteai să-i spui pe nume) ăla chiar se justifică. Cel puțin pentru mine :)))))) Versul ce urmează semnului e o „concluzie” a părții respective
Nu mai fi așa scorțos că nu te prinde, cum nu te prinde nici tonul ăsta „academic”. După cum știi nu mă deranjează în niciun fel critica, doar că acum mă amuză.
Eu cred că nu este obligatoriu să comentezi. Dacă ai ceva de spus, atunci e bine s-o faci așa cum se face la orice cenaclu și poți să-mi faci praf poemul, dar măcar explică-te să înțeleg în primul rând eu, că mie te adresezi, dar și ceilalți care citesc, pentru a nu cădea și ei în aceeași greșeală.
Și în încă ceva, legat de bărbăție, eu nu am blocat posibilitatea ca să se spună părerea despre scrisul meu. Fii bărbat și dă voie tuturor să-și spună părerea despre poeziile tale. Că am încercat acum ceva vreme și nu am putut, iar ca s-o scriu aici chiar nu-i fair

[Petre Ioan Crețu]

J' Arrive!, textul fusese revizuit „zdravăn” înainte să faci comentariu :)))))))

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult Sofia, am modificat puțin. Poemul l-am scris dintr-o suflare, nu e o scuză... O să las să treacă poate și mâine și atunci o să-l lucru

[Sofia Sincă]

Eu aș putea spune că, poemul ar mai putea fi lucrat. Cel puțin prima strofă... E alambicată, al doilea vers incorect... că s-a făcut uz prea mult de pronumele posesiv, că strofa nu are rezonanța pe care o știu la poezia ta.

În a doua unitate se produce emoția scontată, se recunoaște poezia ta. Ar mai fi, pe care dacă știi să le asculți te sfâșie/țipetele lor sfâșiitoare și atâta durere, dacă dorești să modifici.

Însă, cum o dată nu se pune, eu cu aceeași plăcere citesc în pagina ta.

Sofi