Rutina ruginii

şi azi
ca şi mâine
ca ieri
tic-tacul ceasului de perete e acelaşi
acelaşi e peretele aceleiaşi case
imperturbabil renasc în fiecare dimineaţă
din repetabila zgură a nopţilor-indigo
zilnic mă împac cu mine
întrucât zilnic mă urăsc de moarte
moartea
fiindcă-mi plăteşte săptămânal chirie
mă calcă apăsat pe degete
încât dac-aş ţine mâinile pe clape de orgă barocă
aş interpreta dumnezeieşte
toate fugile lui Bach
sau poate că ar fi una şi aceeaşi partitură
căci la ce ureche muzicală am
n-aş face diferenţa
cum nu fac deosebirea între tic-tacul de ieri
şi cel de azi al ceasului de perete
deşi ştiu (dar oare de ce nu accept?) că rugina
îi macină sistematic
mecanismul

Vizualizări: 208

Îmi place

Membri cărora le place: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 9, 2019 la 11:22pm: Mulțumiri, Gina!

Comentariu publicat de Lavinia Elena Niculicea pe Aprilie 7, 2019 la 10:24pm: ,,zilnic mă împac cu mine
întrucât zilnic mă urăsc de moarte".

Mi-a plăcut! Gânduri alese!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Aprilie 7, 2019 la 4:46pm: Ce metaforă! Sunt însă ceasuri cu mecanismul de aur. :)

La mulți ani fericiți, dragul meu!

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Aprilie 5, 2019 la 7:39pm: O poezie care m-a emoționat și cucerit.

Recitită cu admirație!

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Aprilie 4, 2019 la 11:00pm: "zilnic mă împac cu mine
întrucât zilnic mă urăsc de moarte"

Lugubru mesaj, împletit cu ironia fină, specifică autorului! :-) Poezia transmite, mi-a plăcut mult!

Comentariu publicat de Darie Giurgiu pe Aprilie 4, 2019 la 9:34am: metafora regretului îmbracă mecanismul inimii pentru a învinge rugina depusa pe pereții erodați de timp.

Felicitări, eternitatea începe cu tine autorule !

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Aprilie 3, 2019 la 10:24am: Timpul uneori pare dușmanul nostru. Impune rătăcire, complotează împotriva noastră, derutează. Uneori simţi doar furia şi frica sau drumul spre final și te lași condus de toleranță.

Poemul - un detaliu al acestor simțiri, meditații profunde, nimic ostentativ, menit să accentueze realitatea dură.

Metafore bătute de esență, profunde, mature, cu aura lor elegantă, rafinată - a la Ion da Coza.

Felicitări!

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Aprilie 2, 2019 la 8:28pm: Nici eu nu accept, în ideea că materialul mecanismului e inoxidabil! :)

La braț cu timpul şi vremurile, Ioane, să ne bucurăm de tot ce funcționează!

Comentariu publicat de Gabriel Cristea pe Aprilie 2, 2019 la 8:05pm: Imuabila chiriașă trezește pasiuni pentru preludiu și fugă. :) Faine versuri!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Aprilie 2, 2019 la 7:55pm: Nu e rugină, ci platina care acoperă pianul timpului.

La mulți ani, prieten drag!