Rugă

[Mihaela Chitic]

 

             Ce vifor simte mama

             Când puiul i se stinge

             În brațele-ncleștate 

             Ce vor la piept a-l strânge,

 

             Când ochii n-o mai văd 

             Și glasul n-o mai strigă,

             Când nazuri nu mai face

             Și lucruri nu mai strică,

 

             Iar pasul lui sprințar

             Nu mai răsună-n casă, 

             Când jocul a-ncetat

             Și liniștea apasă,

 

             Când râsu-i cristalin

             N-o mai însuflețește

             Și cu-ntrebări naive

             Nu o mai încolțește,

 

             Când timpul s-a oprit 

             La ultima-i suflare

             Și mâine nu mai poate 

             Spera la alinare?

              

             Genunchii i se frâng

             Ca spicul greu sub coasă,

             Iar palmele se-ating

             În ruga-i păcătoasă.

 

             Durerea cruntă-și strigă

             Spre cerul surd și mut,

             Ne-nțelegând că totuși 

             Nimic nu-i de făcut.

 

             Tu, Doamne, ce pe toate

             Le rostuiesti pe lume,

             Știu că-mi iubești odorul

             Dar nu-l lua la tine!

 

             O-ntreagă veșnicie 

             Să-l ai, îți va rămâne,

             Din ea, doar la o clipă

             Renunță, pentru mine!

 

             Mai lasă-mi-l o dată

             La piept să-l încălzesc,

             Să-i spun doar o poveste

             Și somnul să-i păzesc!

 

             Mai lasă-mi-l să-l cert

             Și-apoi să mi-l împac,

             Să-i spun cât îl iubesc

             Și să îi fac pe plac,

 

             Să-i număr pașii-n viață,

             În umbra lui să stau,

             De va avea nevoie

             Oricând un sfat să-i dau!

 

             Tu, Doamne, ce poți toate

             Fă asta pentru mine 

             Și-apoi eu, pe vecie,

             Mă voi supune ție!

 

             Iar dacă nu se poate,

             Tu ia-mă și pe mine,

             Căci fără puiul meu

             Nimic nu-mi mai rămâne.        

[Sude Emil Iulian]

Tac

[Mihaela Chitic]

Vă mulțumesc tuturor pentru lectură, aprecieri și compasiune!

Cu prețuire, Mihaela 

[Corina Militaru]

Sfasietor! Fiecare cuvant vibreaza.

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Marile emoții mă golesc de cuvinte. Găsesc puterea să te îndemn să-ți spui trăirile în acest mod. Sigur te va ajuta!

Cu aleasă prietenie,

da Coza

[Belean Maria Ileana]

impactul emotional este puternic, o doamne, nici nu ma pot gandi... baiatul meu a fost la un pas de moarte cand a avut accidentul... numai eu stiu prin ce am trecut...

[gina zaharia]

las o lacrimă pe fila inimii tale

cu afecțiune,

gina

[Vasilisia Lazăr]

Tu, Doamne, ce pe toate

Le rostuiesti pe lume,

Știu că-mi iubești odorul

Dar nu-l lua la tine!

 

O-ntreagă veșnicie 

Să-l ai, îți va rămâne,

Din ea, doar la o clipă

Renunță, pentru mine!

Scumpa mea prietenă, am trăit odată cu tine durerea pierderii minunatei tale Lorena. Știu, oricât aș fi suferit eu, nimic nu egalează durerea unei mame atunci când își pierde puiul. Iartă-mă că nu pot spune mai mult, dar plâng. Mi-e dor de draga noastră Lorena. Oricum, D-zeu are grijă de ea, fii convinsă.

                        Cu afecțiune, Lisia