Rondelul zăpezilor de altădată (repostare)

[Valeria Merca]

Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete,
Steluţe mi-au pictat în plete
Şi-un strop de linişte... ciudată.

Părea câmpia fermecată:
N-aveam nevoi, n-aveam secrete;
Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete.

Azi tot mai tristă mi se-arată
Sticlirea-n ochii de erete.
Strivesc în pumni priviri şirete,
Doar lira mi-o vreau acordată

Zăpezilor de altădată.

[Valeria Merca]

Bucuroasă de  verdictul dat, prieten drag, I M C! :) 

drag și prețuire,

[Valeria Merca]

Încântată, Tudor Cicu, de frumosul din cuvinte. Știu că aștepți un sonet... și eu îl aștept! :)

drag și prețuire,

[Mihaela Suciu]

Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete,
Steluţe mi-au pictat în plete
Şi-un strop de linişte... ciudată. Da, gândindu-mă la acele zăpezi pline de candoare, mă cuprinde liniștea. Mă bucur că le-am trăit! Dar mă bucur și de cele ce urmează... Mulțumesc, Valeria, că mi-ai reamintit! Îmbrățișări!

[Sofia Sincă]

Foarte frumos rondelul, încadrat în toate canoanele.

Dar mie nu-mi place zăpada... Mai ales cele de altădată, de prin Sibiu, când nămeții erau cât casa... Scriam câte ceva pe ei și rămânea până primăvara că nu se topeau... Însă asta e altă poveste.

Rondelul este excelent!

Sofi

[Ionel Mony Constantin]

Ne regăsim!

[Tudor Cicu]

...lira acordată, pe undeva, îmi amintește de primul vers din Iliada: „Cântă-mi și mie zeiță...” Și odată cu „zăpezile de altădată” , copilăria. După sonetul tău, Valeria, vrând-nevrând am devenit nostalgic, gata să scap din brațele ochilor o lacrimă neînfășată. Cântă-ne zeiță...