Rondelul primăverii

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Simți primăvara, zâna de demult

Și vântul ce-i poartă pletele în zbor?

Maiestuos pășește peste tulburi ape de izvor...

Vibrația-i năvalnică ascult.

 

Clocotesc apele-n tumult,

Împletindu-se în pod de undă strălucitor...

Simți primăvara, zâna de demult,

Și vântul ce-i poartă pletele în zbor?

 

Percep magia și tresalt...

Agățat de-al cerului pridvor

Își cerne clipa timpul, eternul vrăjitor

Ca și petale ce curg din preaînalt.

 

Simți primăvara, zâna de demult?

 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos!

[Grig Salvan]

Frumos imn dedicat primăverii, acum, într-un sfârșit de vară și în prag de toamnă. Ca o părere proprie, dacă tot apelăm la versul clasic, e bine să păstrăm măsura egală în toate versurile, pentru curgerea lină și eufonică a lecturii.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Am modificat în text ambele rondeluri.

[Chris]

este bine ca ati modificat, modificarea o puteti face direct pe textul postat pentru ca este textul dv. versurile 3 - 2 - 3 din fiecare strofa sunt foarte lungi si se simte, se iese din ritm, iar iesirea din ritm te scoate din atmosfera. 

pe de alta parte: percep magia si tresalt - este foarte scurt

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Am refăcut rondelul primăverii:

Rondelul primăverii

 

Simți primăvara, zâna de demult

Și vântul ce-i poartă pletele în zbor?

Maiestuos pășește peste tulburi ape de izvor...

Vibrația-i năvalnică ascult.

 

Clocotesc apele-n tumult,

Împletindu-se în pod de undă strălucitor,

Simți primăvara, zâna de demult,

Și vântul ce-i poartă pletele în zbor?

 

Percep magia și tresalt...

Agățat de-al cerului pridvor

Își cerne clipa timpul, eternul vrăjitor,

Ca și petale ce curg din preainalt.

 

Simți primăvara, zâna de demult?

 

 

 

 

[Mihai Katin]

Simți primăvara, zâna de demult?  o mantra a inocentei ce poate  fi salvarea pentru căderile în lume...

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc d-na Vasilisia! 

[Vasilisia Lazăr]

Giorgiana, se vede că rondelul începe să-ți devină o preocupare și mă bucur că perseverezi într-o formă poetică atât de exigentă. Primăvara capătă aici chip de poveste, iar «pridvorul cerului» mi-a plăcut în mod deosebit ca imagine. Aș avea însă grijă ca rima să nu cheme în poem cuvinte precum «ocult» sau «exult», care par mai degrabă solicitate de construcție decât de emoție. Rondelul cere rigoare, dar poezia trebuie să rămână cea care conduce forma, nu invers.

Și o să dezvolt un pic:

Ca atmosferă, poemul este plăcut, luminos, iar refrenul are grație:
„Simți primăvara, zâna de demult,
Și vântul ce-i poartă petalele în zbor?”

Deși eu aș fi spus altfel, dacă tot el vorba de zână:

„Simți primăvara, zâna de demult,

Și vântul ce-i flutură pletele în zbor?”

La tine, imaginea e frumoasă, dar previzibilă. Nu continuă metafora.
Dar să continuăm. Pe parcurs, după aceste două versuri, te întorci din nou la poetizarea prin cuvinte, nu întotdeauna prin imagini. 
„Vibrația-i năvalnică ascult”, „freamătul ocult”, „în magia-i tainică exult” — aici rima demult / ascult / tumult / ocult / exult începe să conducă poemul, în loc ca poemul să conducă rima. Mai ales „ocult” și „exult” îmi dau senzația că au fost chemate de rimă. Exact capcana despre care vorbeam ieri la „anhidră”.

Și mai este versul:

„Împletindu-se în pod de undă și sonor...”

Aici construcția mi se pare neclară. „Pod de undă” pot să-l primesc ca metaforă, dar „și sonor” rămâne suspendat gramatical și semantic. Ce anume este „sonor”? Podul? Împletirea? Apele? Imaginea nu se limpezește.

Nici:

„Strălucește întreg alaiul de culoare și de nor...” nu mă convinge pe deplin. „Alai de culoare” merge; „alai de nor” pare adăugat pentru rimă și măsură.

În schimb, „Agățat de-al cerului pridvor” îmi place. Acolo există o imagine. „Pridvorul cerului” are ceva românesc, familiar și vizual. Aș fi construit mai mult în jurul acestei simplități.