Rondelul gândului de altădată

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ai fost un gând de altădată

Ce-l regăsesc acum niciunde;

Proroc în zările rotunde

Răpit de bolta înstelată.

 

Cuvântul Cerului, odată,

Doar Luna îl putea ascunde...

Ai fost un gând de altădată

Ce-l regăsesc acum niciunde.

 

Sfârşit de veac aşază-n unde

Cutumă grea, întunecată;

Piroane grele şi flămânde...

Pe Crucea Lui, însângerată.

Ai fost un gând de altădată.

[Sofia Sincă]

Nici acum nu e bun accentul. Sună sacadat. Lisia să spună dacă versul sună bine. Ea are un simţ foarte dezvoltat al accentelor. Iar metafora nu trebuie să dea nonsens. Dar aceasta este doar părerea mea.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Am şters cele două comentarii anterioare, mi s-au părut irelevante!

În concluzie, am modificat versul ca să fie ca la carte. Aveţi şi nu aveţi dreptate referitor la accente, doamnă Sincă. Ca să păstrez ritmul iambic, am modificat deşi mie, repet mie, îmi suna bine şi forma care a fost. Nu încerc să fiu mai catolic decât papa. Acum referitor la formula pe care dumneavoastră o invocaţi ca şi nonsens, am un alt punct de vedere. Consider o construcţie metaforică acea formulă, după cum bine vedeţi am păstrat-o în continuare. Totuşi, mai aştept şi alte puncte de vedere referitoare la acest lucru, chiar sunt curios.

Vă mulţumesc încă o dată şi vă mai aştept şi pe viitor comentariile!

Cu stimă,

[Sofia Sincă]

Păi ce să mai precizez, Dragoş? Versul, până la niciunde este liniar. Cele trei cuvinte, ce, îl, mai, nu au accente. De aceea şchioapătă. Iar regăsesc cu nicinune puse în această formă dau nonsesn. Din moment ce schioapătă, are o sincopă, nu este corect prozodic. Nu înseamnă că dacă numărul de silabe este corect (asta însemând diferenţe de una-două silabe, permise) şi nu sunt şi accentele corecte, versul este corect prozodic.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Sofia Sincă! Vă rog să-mi precizaţi unde schiopată versul cu pricina... din punct de vedere prozodic este bine, dacă vă referiţi la sensul exprimării, da, aşa am vrut să îl scriu Ce îl mai regăsesc niciunde, dând o anume conotaţie lui niciunde. Accentul, ca şi mesaj transmis lectorului, am dorit să cadă pe niciunde în versul respectiv, de aceea am folosit afirmaţia Ce îl mai regăsesc...

Aşa este... sare în ochi versul prin maniera exprimării, asta am vrut să obţin!

Aştept precizarea dumneavoastră!

Vă doresc Sărbători cu Lumină!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Complimentele mele, doamnă Iris Marinov! Vă mulţumesc!

Sărbători fericite!

[Sofia Sincă]

Cu mesaj religios, un rondel frumos. Însă Dragoş, versul Ce îl mai regăsesc niciunde. - şchioapătă. Precis nu ai vrut, Ce nu-l mai regăsesc niciunde.? În acest fel s-ar rezolva sincopa şi sensul, până la urmă.

Am citit cu plăcere!

Sofy