ROGVAIV apus

[LELIA MOSSORA]

Povești lăsate,

Pe inimi culcate,

Scrisori nescrise,

Inimi promise,

Nectar necules

Și mai ales

Secunde furate

Din clipele sparte;

Lacrimi dormind

Pe timpul NEtimp,

Valuri de rouă

Când numai ne plouă

Pe gânduri seara

Curgând lacrimi vara

Din picături -

Dese frânturi

De vise des rupte

Din drumuri abrupte;

Ceaţă NEarsă

Pe-o față întoarsă

Doar spre trecut

Far’ să fi vrut

Decât iubire,

Deloc amăgire

Și deloc minciună

Lăsată pe brumă.

 

Povești ce se nasc

Din copilărie -

Șoapte ce învie

Lacrimi NEculese

Gândul care țese

Culori verzialbatre

Lăsate în glastre

Şi... amestecări

Pe trecute zări.

 

ROGVAIV apus

Pe un dor Nespus,

Descâlcite verbe

Rugăminți acerbe

Să ne fie ziua

Mai mult c-o secundă

Mai mult cu o nuntă

Peste viața veche...

Singura... pereche.

 

Lelia Mossora

3 iulie 2013

14 :15

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Muzicalitate de descântec străvechi care parcă vrea să mascheze nostalgia iubirii neîmplinite.

Poezia seduce.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

ROGVAIV apus

Pe un dor Nespus,

Descâlcite verbe

Rugăminți acerbe

Să ne fie ziua

Mai mult c-o secundă

Mai mult cu o nuntă

Peste viața veche...

Singura... pereche.

Versuri de o sensibilitate și o muzicalitate aparte. Felicitări!