Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Irina Lucia Mihalca]

In culorile timpului au inflorit petale sculpate de inima spre soare, Gina!

Cu bucurie am imbratisat cantul acestor ramuri!

[Mihaela Chitic]

Magnific! Admirație,

[Belean Maria Ileana]

feerie, frumusete si talent...toate sunt ale voastre, ne imbucurati sufletele....

[mihai catruna]

[Vasilisia Lazăr]

Știi multe despre șlefuirea cuvântului, Gina!

Mihai, superb!

[mihai catruna]

merci...defapt e un desen facut fiind elev de liceu..cred ca eram in clasa a 9 a sau a 10 a si era serialul Om bogat, om sarac....si am ales acest actor drept model...printre putinele desene in creion ce le am inca....

[Sofia Sincă]

Am căutat deosebiri, n-am găsit decât o mică pată de pe cămaşă. Asemănări... identic e puţin spus. Acum nu ştiu dacă s-a făcut grafica după tablou sau invers, dar ştiu că talentul stă pe ştachete înalte.

Nick Nolte ar fi foarte încântat să vadă.

Deosebită admiraţie, Sofy!

[mihai catruna]

[chindea maria elena]

Şi dacă am să cad printre franjurii gândului - plasele reveriilor tale albastre m-ar urca la ceruri până în palma Tatălui! Drag de-albastrul iubirilor voastre! Gerra

[gina zaharia]

teste de rezistență la dor

 

abia atunci am știut că aveam tălpi de aur

lucrate de un bijutier iscusit

în atelierul inimii

școala de ucenici era gratis

dar se plătea curajul

îndată am inventat o insulă plutitoare

cu ieșire spre cer

 

nici eu nici tu nu eram acasă

știam câte ceva despre șlefuirea

dragostei

dar te lăsam să crezi

că misterul tău e lutul pașilor mei

 

au venit negustorii să ne cumpere drumul

vedeți-vă de întunericul vostru

le-ai zis

n-auziți cum împrăștie argintul

pe nimica toată

sunt temnicerul anei mele

i-am lăsat o poartă spre necunoscut

cu lacăte fără efect

 

hei n-ai spus că testele rezistenței la dor

sunt dăruite la schimb