Reducere

[Irimia Valentin]

O rece aşteptare-n carotidă

Se scurge ca o lacrimă de vin,

Timp e prea mult sau poate prea puţin

Ca zbaterea secundei s-o dividă.

 

Pândesc din pagini rădăcini carnale

Şi-n vaierul materiei se-nfig,

Cuvintele se răsucesc de frig

Prin rătăcite puncte cardinale.

 

Flămânde zări se pierd printre ovaţii,

Oceane de ozon se strâng umplând

Ventricule, nelocuite spaţii,

 

Iar infinitul devenit mai blând

Alunecă subtil din constelaţii

Şi depărtările apun pe rând.

[Irimia Valentin]

Da, Gabriela schimbarea este inevitabila, ea sta la baza evolutiei si implicit nici versul nu poate sa faca exceptie de la regula. Multumesc pt atentie si te mai astept!

[Irimia Valentin]

Sunt profund marcat doamna Sofy, m-ati coplesit in cuvinte de lauda, care nu stiu in ce masura le merit, dar daca vin de la dvoastra ma umplu de bucurie,

[Irimia Valentin]

Maria nu am cum sa nu-ti marturisesc ca m-ai ametit iremediabil in vartejul coordonatelor tale abisale.

Multumesc pentru comentariul tau elaborat si pentru cuvintele de apreciere!

 

[Ion Lazăr da Coza]

Sonet nu-i, pentru că nu respectă toate canoanele, însă e o poezie bună.

Și-n vaierul aș sugera: Ce-n vaierul

Apoi, grafic, eu așa văd următorul vers:

Ventricule - nelocuite spaţii,

Încântat.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

    Perspectivele se schimba continuu in spirala existentei , schimband departarile in proximitate si invers. Admiratie!

[Sofia Sincă]

Meditaţie în versuri adorabile, detalii aluzive asupra timpului şi al cuvântului, picurate cu discreţie sau ostentaţie prin infinit, alcătuiesc o poezie din care izvorăşte talentul liric.

Bine ai venit cu poezie în site-ul nostru Valentin Irimia!

Cu pritenie, Sofy!

[chindea maria elena]

Metamorfozele tainice ale materiei prinsă în câmpurile toroidale ale energiei iubirii! Şi dacă în vârtej fiind credem că ni-s rănite esenţele, de fapt totul se centrează şi rafinează! Galaxiile se rotesc în noi, clădim clădindu-ne rotitoarea magie a timpului până îi pierdem dimensiunile şi ne disipăm consistenţa grosieră! Depărtările, apropierile - depinde cu cine te identifici: cine experimentează şi cine-i experimentul - perspectiva nu-i aceeaşi! Oricât ne vom împotrivi tot ne vom întoarce acasă, în oceanul beatific! Deocamdată băgăm degetele în gură şi copios şuierăm! :)))  Am citit încântată filtrele tale - ai dreptate, semănăm şi ne deosebim în scanările lumii atât cât să devină interesantă privirea în interiorul lumii celuilalt! Petale ale aceleiaşi flori! Infinitul din noi e din ce în ce mai blând! Pentru că îl îmblânzim noi, sau iubirea faţă de univers care ne invadează!... Bună poezia, Valentin! Cu drag, Gerra