Realități

Stăm în balanța unui timp indecis

Încărcați de ura ce ne desparte

Ca un coșmar ce ne trage în moarte,

Doar cu speranța unui vis sinucis.

Gunoi aruncăm peste toate din jur,

Ne-ndreptăm spre un viitor imprecis

Predispuși mai adesea la un sperjur

Și de ce nu și la ceva de ucis

Ce poate-a rămas undeva într-un vis.

Oare mai găsim ceva bun primprejur?

Vizualizări: 29

Îmi place

Membri cărora le place: 2

< Postarea precedentă

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de C.Titi Nechita ieri: D-na Vasilisia, ați devoalat întreaga chintesență a gândurilor mele ce au generat astă postare. Mulțumesc frumos.

Într-adevăr cam reactiv, dar ăsta este socialul actual, d-na Mihaele Popa. Mulțumesc frumos de popas și semn!

Așa cum ați menționat, d-le Grig, astea sunt vremurile și cu adevărat am dorit ca postarea mea să fie și un semnal pentru cei care vor să mai vadă ce se întâmplă cu valorile noastre. Mulțumesc tare mult de popas și semn!

Comentariu publicat de Grig Salvan ieri: Un lamento dramatic despre decadența valorilor la care asistăm cu stupoare în aceste vremuri tulburi, un poem ca un semnal de alarmă.

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Duminică: Poezia dumneavoastră e un diagnostic moral spus fără menajamente. „Balanța unui timp indecis” devine axul simbolic al lumii de azi: o umanitate suspendată între conștiință și autodistrugere, între „vis” și „sperjur”. Imaginile sunt dure, voit necosmetizate, tocmai pentru a arăta cât de jos a coborât limbajul faptelor noastre.

Forța textului stă în tensiunea dintre vis și sinucidere a visului: speranța există, dar e anulată chiar de cei care ar trebui s-o apere. Repetiția ideii de „viitor imprecis” accentuează sentimentul de derivă morală, iar întrebarea finală nu e retorică, ci judecată: „Oare mai găsim ceva bun primprejur?” – nu caută răspuns în lume, ci în cititor.

Poezia funcționează ca un avertisment: nu realitatea e pierdută, ci responsabilitatea față de ea. Tonul tăios nu condamnă doar societatea, ci și complicitatea noastră tăcută. Un text scurt, dar cu ecou lung – ca o sirenă morală într-o epocă ce se preface că nu mai aude nimic.

Un text care te lasă pe gânduri.

Comentariu publicat de Mihaela Popa Sâmbătă: reactiv la socialul care a devenit antisocial

Conţinut

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)

colaboratori

https://uzpr.ro/

https://radioprodiaspora/

https://www.prodiaspora.de/

https://revistaeminesciana/

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.