răsplată

[Mariana Suciu]

uitat de vară, prea alb e dorul de soare
goliciunea gândului rătăcind depărtarea
înlăuntru îşi adună icoanele, în pumni
strâng noaptea ce priveşte în mine, ştiu... plâng

 

pe tâmple doare timpul, am vrut să uit
nenăscută a murit bucuria în lacrimi amare
într-o zi glasu-mi va arde zidul de la marginea lumii
prea târziu vor răsări dimineţile, secată vor găsi veşnicia

 

uneori strigătul va pătrunde prin vuietul vântului
atunci doar voi privi lumina, cuvintele vor fi trepte
ce coboară în necuprinsul inimii, drept răsplată o să va las 
iernile, ce vă vor ninge pe pleoape cu sufletul meu

[Vasilisia Lazăr]

Suflet dăruiești și acum, suflet vrei să dăruiești și după.

Drag de sufletul tău sensibil,

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Finalul e deosebit. Are câteva versuri inedite și-mi place că e scris cu suflet. 

[Sofia Sincă]

Impresionant, Mariana! Puternică exprimare, ai deprins meşteşugul metaforelor şi al versurilor rafinate. Însă mai ai unele scăpări. Mie îmi place labirintul în care se scladă mesajul, dar formezi mici dezacorduri. Ştiu, dacă o citeşti de multe ori nu mai vezi erorile:

prea târziu vor răsări dimineţile, secată vor găsi veşnicia

Ultimul vers este magnific.

Apreciere deosebită!

Sofy