Printre sculpturi de zboruri transparente

[gabriel cristea]

În memoria lui Constantin Brâncuși

Colind ca un aed pădurea nevăzută,
Acolo unde Veșnicia toarce fire;
Un schimnic blând se dă de-a dura prin cucută;
Pesemne-a-nnebunit de-atâta fericire!

Aproape că-l ating din zbor, dar nu mă vede
- Sub argintatu-i vis își dăinuie dorința,
Cu ochiul său fugar, năucitor de verde,
Doinind un cânt străvechi, cântat pe la Hobița.

Fluid mă contopesc copacilor de-aramă;
Copleșitor urcuș al sevelor ascunse!
Sunt pasăre plutind, văzduhul mă destramă;
Simt freamăt de aripi pe timpul ce se scurse…

Pășesc printre sculpturi de zboruri transparente;
Apotropaici ochi din ramuri mă veghează;
Își trec prin mine cerbi staturi indiferente;
Și plăsmuiri de vânt se scurg către amiază…

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Monica, pentru comentariu și apreciere! 

[Stanescu Valentin]

Admiraţie pentru poeziile Dumneavoastră! De fiecare dată când urmează a deschide o postare am emoţii. Oare ce urmează? – este întrebarea. Si iată-mă printre ’’sculpturi de zboruri transparente’’ cu un puls crescut pănă la ... amiază. Tocmai aşezasem gândurile de seară la Valente Brâncuşi din care redau mai jos prima dintre ele.

                                                       VALENTA Bâncuşi printre noi

                                                Bâncuşi printre noi

                                                            daltă urcând

                                                                    curbura

                                                                          unui

                                                                         gând

 

                                                                                 Bâncuşi printre noi

                                                                                 păsări idei

                                                                                 îşi iau zbor

                                                                                 dintr-un

                                                                                 stei...

[bolache alexandru]

Un zbor frumos acolo unde veșnicia toarce fire... Prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Fluid mă contopesc copacilor de-aramă;
Copleșitor urcuș al sevelor ascunse!
Sunt pasăre plutind, văzduhul mă destramă;
Simt freamăt de aripi pe timpul ce se scurse…

Frumoasă contopire, Gabi! Un poem demn de valoarea marelui artist. Artă pntru artă! Felicitări!

[gina zaharia]

Prețuire!

[petrut dan]

Da, Monica are dreptate, subscriu, un poem frumos și o plăcere să-l citești ca pe mai toate poemele tale, Gabi, cu prietenie!

[Monica Pester]

Nesațul cu care privim zborurile Maestrului Brâncuși nu se va stinge niciodată într-o inimă a unui aed, trăitor în pădurea nevăzută, unde Veșnicia toarce fire. 

Mă las, încă o dată, citindu-te, străbătută de fiorul de sensibilitate și căldură al celor povestite atât de etalat în spațiul liric, de tine.

E o încântare a sufletului, Gabi!