Plouă dor, lacrimi în surdină...

[veanu blajan]

 

Astăzi ploaia m-a șocat trecând pe strada mea
vântul mi-a bătut în geam o rămurea
stropii mari ce-mi curg printre dureri...

lasă loc în dorul meu de-mbrățișări!

Unde ești? tu vis fantasmă din trecut
eu te aștept să vii atât de mult
tristețea îmi inundă ochii de durere
și stiu că ai plecat apusului tăcere.

Las vântu-n viață să-mi răzbată multă vreme
las cheile să cadă doru încă-mi geme
cetatea o închid în mine pe moment...
în jurul meu o floare dor e monument!

Plouă ieri și azi și mâine e apă pe pământ
în viață viața-mi e o groapă de mormânt
când firul tău se rupe pentru totdeauna...
îmi plouă dor stârnind furtuna.

Mă uit pe geamul spre grădină...
nu-i vis îmi plouă lacrimi în surdină
mă răcoresc când seacă în căderea lor
gândind mereu vâslind în asprul dor!

[Octavian Glugas]

Plouă ieri și azi și mâine e apă pe pământ
în viață viața-mi e o groapă de mormânt
când firul tău se rupe pentru totdeauna...
îmi plouă dor stârnind furtuna. 

 

Incantat!

 

[Ion Lazăr da Coza]

E un pic mai bine... 

în jurul meu o floare-dor e monument!  Astfel versul capătă un sens.

da Coza