Pitagora şi Euterpe

[Suchoverschi Gheorghe]

În acoladele iertării

Vibrări de sinus scot un Mi.

Cerc al gândirii smulge-un Pi

Din cosinusul căutării.

Şi-n logaritmul dezmierdării

Venit din cosmosul lui Si,

Renasc profunde simetrii,

Din larg de cer, spre fundul mării.

Iar lacrima topită-n Sol

Şi-n zâmbetul în La Major,

Mai mântuie întregul cor

De note suferind bemol.

Poetul, ascultând chemări

Şi sunete ce smulg un vers,

Creează micul univers

De matematice visări.

De teama pierderii-ntr-un val,

Un indigo de gând senin

Îl va păstra în romb, deplin.

În unghiul Alfa Sideral.

Gh. Suchoverschi

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc domnule Ion Lazăr da Coza de apreciere şi de popas. Accept orice critică constructivă şi faptul că, poate nu întotdeauna strădaniile literare proprii îndeplinesc aşteptările onor cititorilor mei, Uneori sunt, poate, mai puţin inspirat. Dar, sincer vă spun, când o creaţie literară  place celorlalţi, sufletul îmi este inundat de bucurie şi îmi spun:- Nu fac umbră degeaba pe pământ.

[Ion Lazăr da Coza]

Originalitate, ritm... place.

da Coza

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc de popas şi de comentariu, doamna Camelia Ardelean. Din viteza redactării mi-a scăpat al doilea e de la "creează".

[Camelia Ardelean]

Într-adevăr, excesul de genitive, în special în rime, dă senzaţia de facil (iertării-căutării, dezmierdării-mării)! Un text interesant, am citit cu plăcere! PS: "Creează" se scrie cu doi de "e" (strofa 4, v.3)!  

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc, doamnă Sofia Sincă şi vă respect părerea! Vă mulţumesc pentru popas şi pentru comentariu!

[Sofia Sincă]

Versificație pe inspirație mitologică.

Prea multe substantive articulate cu articolul hotărât. Cel puțin două într-o strofă, e cam mult, e cam școlăresc. În poezie e mai șic să se folosească substantivele nearticulate... e mai poetic.

Dar, din nou este doar părerea mea,

Sofi

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc mult, doamna Merca. Aveţi dreptate referitor la sugestie. Nu e cârcoteală, este o sugestie constructivă.

[Valeria Merca]

Textul acesta îmi amintește de un dar primit de la profesoara mea de limba română din școala generală, un caiet dictando cu 100 de pagini. Pe prima pagină îmi scria: Citește orice carte îți cade în mână și caută, din fiecare, să tragi o învățătură. Nu uita că și matematica e poezie, iar pentru a-l înțelege pe Eminescu e nevoie să știi algebră. Evident, la vremea aceea, nu prea înțelegeam eu ce vrea să spună a doua parte a îndemnului.

Revenind la postare, observ că reluați tema din poezia precedentă, păstrând aceeași notă de originalitate prin figuri de stil ingenios meșteșugite. Mi-a plăcut mult. Totuși, o cârcoteală ar exista: în s1, la v3 se rupe ritmul (Cercul). Poate reușiți să reformulați. 

Am citit cu mare drag,