Inscripţii pe diapazon

[Suchoverschi Gheorghe]

În vremea când se întrupa

Vioara unei dulci chemări,

Pe portativul unei mări

O aripă de Do vibra.

Şi din surâsuri Si de-arcuș,

În gândul strunii, diafan,

Poetul își făcea pian

Dintr-un penaj de pescăruș.

Iar pe catargul unui vis

Cu pana înmuiată-n Sol,

Din plânsul șoaptei Mi bemol

Cu mâna Lunii el a scris.

Vibrări de Re dintr-un suspin,

Lacrimi de Fa, vers după vers.

Un val de ură-apoi le-a şters ...

Dar le-a păstrat în La sublim

Un indigo de cer senin.

Gheorghe Suchoverschi

[Crinu Sorin Leşe]

Ce muzical!... îmi aduce aminte de 

"Pe o bancă cristalină

Un cățel în pijama

Tot cânta la mandolină

Te iubesc, nu mă uita!"

Felicitări! :)

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc din suflet, doamna Mirela Ciupercă. Aşa este. Să scriem doar dramatizând, lucruri sobre şi maturem cel puţin nu ţine de mine. De ce să nu vedem muzică şi într-un fulg de nea, un nor mai zglobiu, " un pian într-un penaj de pescăruş", un duios cântec de leagăn în zâmbetul Lui Hristos care ne iubeşte deopotrivă pe toţi. Dar nu am pretenţia de a place tuturor ceea ce scriu. Suntem diferiţi şi totuşi... "deopotrivă-i (ne) stăpâneşte / Raza ta şi geniul sorţii" M. Eminescu.

[Mirela Ciupercă]

Sunt maratonistă, într-ale poeziei,însă maniera în care ați scris, o așa poezie, este originală.Nu putem fi doar dramatici,triști sau patrioți, trebuie să mai și copilărim - măcar prin idei - dacă vârsta nu ne mai permite.

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc, dragii mei ! Vă respect şi vă preţuiesc pe toţi, fără nicio excepţie, şi nu voi renunţa să public aici pe blog. Doamna Sofia Sincă, vă aştept şi pe viitor să vă exprimaţi opinia, chiar vă rog. Pentru că am nevoie de opinii constructive,  diferite şi argumentate. Doamnei Vasilisia Lazăr da Coza îi mulţumesc şi o asigur că nu mă voi retrage şi i-am urmat sfatul (era o silabă în minus la primul vers şi am modificat). Doamna Gina Zaharia, vă mulţumesc şi vă aştept opinia şi la postătile mele viitoare, chiar dacă vor fi mai aspre, nu mă voi supăra (fiindcă ţin la integritatea nasului meu). Mai şi glumesc puţin.

[gina zaharia]

Pianul din penaj de pescăruș, mâna Lunii care simte perfect notele și face punte spre sufletul cititorului și indigoul de cer senin m-au fascinat!

Am citit cu plăcere!

[Sofia Sincă]

Dvs. sunteți obișnuit cu aplauze la scenă deschisă? Credeți că tuturor place ceea ce scrieți? Dacă așa vi s-a spus, ați fost măgulit, doar. Dvs, spuneți că sunt doar încercări... Acceptați adevărul că nu suntem toți la fel. Acest gen de poezioară nu este pe placul meu. Și eu nu pot spune că-mi place dacă nu este așa.

Sunt cititori, comentatori cărora nu le place Nichita, Coșbuc sau poate chiar Eminescu. Ce spuneți de asta?

Aceeași stimă, Sofi.

[Vasilisia Lazăr]

Mie îmi place, e fermecătoare, e muzicală, e originală. Aș reveni doar asupra primului vers, căruia i-ar mai trebui niște silabe. Și pentru că eu v-am invitat pe acest site, simt nevoia să vă rog să rămâneți și să publicați în continuare. Sunt sigură că multora le place ceea ce scrieți. Printre aceia mă număr și eu. Trebuie să acceptați că nimeni, dar absolut nimeni, niciodată, nu poate plăcea la toată lumea. 

[Suchoverschi Gheorghe]

Dacă puteau fi scrise de un copil / adolescent aceste încercări înseamnă că eu nu ştiu să scriu. Nu am mai primit astfel de afirmaţii până acum şi activez de mulţi ani într-o grupare literară sub egida Uniunii Scriitorilor. Dacă într-adevăr este aşa, mă retrag de pe acest blog. Rog şi pe ceilalţi să-şi exprime părerea despre acest subiect - că sunt versuri puerile/adolescentine. 

[Sofia Sincă]

Acest citat din biblie nu are nimic în comun cu poezia, în special cu a dvs. Dacă să mai scrieți sau nu este problema dvs. Eu mi-am spus părerea. Nu m-am referit la copilăriei și nici la farmecul ei, ci la creația dvs. care ar fi putut fi compusă de un adolescent sau un copil. Asta include cultura, înțelepciunea și multe altele.

Dar așa cum am spus este doar părerea mea.

Cu stimă, Sofi.

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc de aprecieri, doamna Sincă. N-ar trebui să mai scriu poezie dacă acestea sunt puerile, precum afirmaţi. Ar trebui să renunţ şi să îmi văd de treabă. Dacă nu ne-am copilării şi nu ne-am crea un univers imaginar fie şi al inocenţei, joaca (precum afirmaţi) ce ar mai fi poezia? Unde am ajunge atunci? Nu o luaţi ca pe un reproş (Doamne fereşte!) ci ca pe o discuţie principială. Dacă greşesc, atunci mă las de scris. Domnul Iisus Hristos a spus (printre multe altele): "- Lăsaţi copiii să vină la mine căci a lor este împărăţia cerurilor! Dacă nu veţi fi asemeni lor nu veţi intra în împărăţia Mea!".