Phoezzie

[Andrei Tăpîrdea]

Chiuveta e plină de sânge,

Soarele urăște și el

Imensul creier de foc

Aruncat pe veci în mister.

 

Găleata lovește stâncos

Un om ascuțit la inel,

Nu e un bec,

Nu e mănușă,

E ca o abruptă căpușă.

 

Din ghearele morții

Venita-i cu greu,

Ca să mănânc

Clanța de zeu.

 

Tu rămâi în stinghere,

Dincolo de crini,

Căci, cu a ta prună,

Tu mă rugini. 

[Camelia Ardelean]

PS: Dacă poetul se referea la persoana I, atunci corect era:

"Din ghearele morții

Venit-am cu greu,

Ca să mănânc

Clanța de zeu."

[Camelia Ardelean]

Eu încerc să mă elucidez mai ales în legătură cu penultima strofă, versul 2: Venita-i cu greu. Dacă se referă la căpușă, din versul 4, strofa 2, atunci corect ar fi: 

"Din ghearele morții

Venită-i cu greu,

Ca să mănânce

Clanța de zeu."

Iar dacă se referă la persoana a doua (tu - cum se adresează în ultima strofă), atunci corect ar fi:

"Din ghearele morții

Venit-ai cu greu,

Ca să mănânci

Clanța de zeu."

Exprimarea utilizată în poezie (Venita-i cu greu) nu este corectă dpdv gramatical. În rest... aștept indiciile amintite de doamna Sofy! :-) Mult succes pe tărâmul poeziei!

[Andrei Tăpîrdea]

Mulțumesc pentru comentariu, mai jos vă trimit decriptarea poeziei: 

„Chiuveta e plină de sânge” = Lumea e plină de păcate, crime, durere

„Soarele” = Lumina, binele

„Imensul creier de foc/ Aruncat pe veci în mister” = Diavolul

„Găleata” = setea de sânge, de rău

„Un om ascuțit la inel” = Un om cu sufletul corupt (inelul este rotund, perfect, ascuțirea înseamnă corupere întunecată)

„Nu e un bec” = Setea nu vine din știință, din cunoaștere, din iluminare

„Nu e mănușă” = Setea nu e ceva omenesc, ceva ce să se potrivească omului

„E ca o abruptă căpușă” = Setea este nestăvilită și vine din adâncuri

„Ghearele morții” = stare de corupere adâncă în care mă aflam și eu 

„Ca să mănânc/ Clanța de zeu.” = Ca să distrug/ Lăcașul Diavolului (ce acum este în mine)

„Tu rămâi în stinghere” = Stai ascunsă

„Dincolo de crini” = Departe de orice e frumos și viu

„Căci, cu a ta prună” = Pentru că inima ta, dragostea ta

„Tu mă rugini” = Mă distruge 

[Sofia Sincă]

Mărturisesc că nu înțeleg nimic... Mie îmi plac textele/poeziile criptate, dar aici nu există nici o legătură între o strofă și cealaltă sau eu nu o văd. Mesajul se arată greu... Există o apăsare, ceva apocaliptic, o plutire prin purgatoriu, în fiecare dintre strofe. Sunt convinsă că tu știi ce ai scris, ce ai vrut, dar cred că ar trebui să ne lași și nouă... mici indicii să înțelegem. Altfel pentru noi vor fi simple ghicitori...

Și de ce phoezzie și nu poezie, românește?

Am citit cu interes,

Sofy