Phoezzie

[Andrei Tăpîrdea]

Chiuveta e plină de sânge,

Soarele urăște și el

Imensul creier de foc

Aruncat pe veci în mister.

 

Găleata lovește stâncos

Un om ascuțit la inel,

Nu e un bec,

Nu e mănușă,

E ca o abruptă căpușă.

 

Din ghearele morții

Venita-i cu greu,

Ca să mănânc

Clanța de zeu.

 

Tu rămâi în stinghere,

Dincolo de crini,

Căci, cu a ta prună,

Tu mă rugini. 

[Camelia Ardelean]

PS: Legat de argumentul tău referitor la titlu: în limba română, nu există litere "mute", ca în germană, franceză etc.! La noi se citesc toate literele, de la cap la coadă. Asocierea Phoe nu este tipică limbii române și se citește Fö, adică se pronunță ca la Phoenix, acest cuvânt derivând, și el, din latina clasică. Rezultă că titlul trebuie neapărat schimbat, altfel îți iese cu totul altceva, ininteligibil, mai puțin ceea ce ai vrut tu! :-)

[Andrei Tăpîrdea]

Mulțumesc.

[Vasilisia Lazăr]

Vaaaaai, NUUUUU!

[Ion Lazăr da Coza]

Phoezzie =  Foeție - Dante, prea măcăne! De fapt, ai un cârd de rațe, în brațe. 

„Personalitatea nu se afirmă prin a nega, prin altfelul gratuit, ci prin mai bine, mai frumos, mai eficient, mai înalt – dar asta e mai greu...” acad. Gheorghe Păun

da Coza

[Sofia Sincă]

Explicațiile tale sunt foarte bune, pertinente. Însă poezia trebuia să exprime ea, singură, ceea ce ai explicat tu în cuvinte, așa pe puncte. Nu poți, și nu este indicat, ca la fiecare poezie să vii cu explicații.

Nu ai voie să atribui alte valori gramaticale cuvintelor stabilite prin analele gramaticii de către gramaticieni profesioniști. Ce s-ar întâmpla dacă toți am face asta? Cel puțin oamenii de cultură trebuie să respecte limba română. Astfel de expresii se folosesc pe la periferia... limbii române. Și nu cred că tu vei dori să practici astfel de limbă.

Este foarte adevărat că fiecare poate să interpreteze poezia așa cum simte, dar poetul este dator să o pună pe un anumit făgaș, să sugereze un mesaj, să exprime ceva, să oscileze în jurul unei teme.

Dar, să nu te certăm prea tare!... Vei învăța, vei învăța dacă vei citi mult, dacă te vei documenta, dacă vei citi și ceva critică. Se spune că un autor e bine să fie mai întâi critic și apoi autor. Atunci va fi mai drastic cu el, cu scrierile sale. Du-te în cenacluri și vei întâlni poeți mai vârstnici și vei putea culege câte ceva de ale liricii.

Eu îți urez succes!

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

E jale, dacă tu crezi că asta e poezie!
Deoarece tot te cheamă Dante cred că ai redescoperit Infernul.

[Andrei Tăpîrdea]

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii și urări:

1. Am gresit, trebuia sa fie ”Venit-am”, in loc de ”Venit-ai” .

2. Titlul s-a vrut a fi ceva ce să iasă în evidență, m-am gândit la un ”h” mut si la căderea unuia dintre ”z” prin trecerea la limba română, rezultând ”Poezie” de la ”Phoezzie” . 

3. Este adevărat, unor cuvinte le-am atribuit noi valori stilistice și gramaticale.

4. Am fost curios ce înțelege lumea din această poezie. De fapt, ea poate fi interpretată în atâtea feluri câți cititori există. Fiecare va înțelege altfel versurile, în funcție de propriul fel de a fi. 

5. Ca să o înțelegi trebuie mai întâi să cauți în tine și apoi să te cauți în poezie. Ea nu este o ușă în spatele căreia se vor găsi sensuri, ci mai degrabă o cheie care va deschide noi sensuri în interiorul cititorului. 

6. Decriptarea trimisă este ceea ce văd eu în poezie, dar nu este obligtoriu ca să vadă și altcineva la fel. 

[Camelia Ardelean]

PS 2: Normal, grupul de litere Phoe se citește Fö, deci ar suna: Fözie! :-)

[Valeria Merca]

Eu aş vrea să-mi explici titlul, să mi-l traduci.:) E un cuvânt inventat?!

Acum, că am citit comentariile şi decriptarea... mă declar învinsă!:) În limba română este foarte importantă şi punctuaţia.  Ea te ajută să citeşti conştient, corect, cursiv, expresiv. Crezi că ai folosit-o corect  ( ma refer la punctuaţie in  s1 si s2.)? Cât priveşte conţinutul, în s1 şi s2 ai practic nişte enunţuri al căror sens nu-l poţi descifra. S3 este, de asemenea un nonsens; de corectat venit-ai ( ai venit). În s4, din câte ştiu stingher - stinghere este adjectiv : 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. ♦ Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat. – , iar tu îl transformi în substantiv ( la pl.).

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Sunt curioasă dacă altcineva, în afară de tine a reușit să ghicească ce ai vrut tu, adică să decripteze... În ceea ce spui nu este nici o noimă. Nu există liant între versurile tale, inventezi cuvinte, expresii care sunt în dezacord sau fără sens: Tu rămâi în stinghere,Tu mă rugini. Și apoi în locul chiuvetei putea fi orice: cadă, butoi, ceaun,. peturi, ș.a.m.d. Metafora presupune cu totul altceva: ceva ce se subînțelege, se preface, se compară, se îndulcesc termenii. De fapt să mergem la definiție:

METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine.

Eu consider că, aici nu sunt altceva decât teribilisme adolescentine. Se poate să mă înșel... Ești tânăr și poate formați voi un curent nou în poezie și eu încă nu l-am aflat.

Aceeași,

Sofy