Pe brațe întomnate

[Zarra]

Las visul de-o zi

pe întomnate brațe

să mi-l sădească în chihlimbar

precum o frunză coaptă în raze vii

așteaptă

taina să îi cuprind.

 

Fuioare de fum în clipele gri

copaci fără glas cu hainele roase

de-a vremii rugină

pot încă să râdă în prag de primăveri.

 

Anotimpuri mă prind în vrejul silfid

nu-i timp să încep

riduri să număr 

nici vrere clipitei zăvor să-i slobod.

Pe brațe întomnate 

senin mă aștern

să-mi prindă în plete

buchet de Toamne argintii.

  

[Zarra]

Am inteles...in fine.Va  multumesc.

[Sofia Sincă]

Ultima strofă sună mai rău acum... mai banal.

[Ion Lazăr da Coza]

Parcă firele albe și crizanteme de-argint spun același lucru...

[Zarra]

Am renuntat. Intr-adevar si eu cred ca fara punctuatie lasam frau liber imaginatiei cititorului. Sper sa va placa forma actuala. Va multumesc d-le da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Renunță urgent la punctuație. Cel puțin virgulele din s1 și s2 - total neavenite.

Într-adevăr, final... de lut.

da Coza

[Valeria Merca]

Aceeaşi remarcă: aş reface strofa finală( în speţă, ultimul vers). În rest, imagini plăcute, ton plăpând. 

Cu drag,

[Zarra]

Aveti dreptate d-na Sofy, parca as mai lucra  la ultima strofa chiar daca a intrat deja asa in concurs.Va multumesc si va mai astept .

[Sofia Sincă]

Bine, aproape foarte bine, din punctul meu de vedere. Zic aproape deoarece ultima strofă mi se pare că strică tot. Distruge ștaiful poemului cu acea concluzie banală. După mine era de ajuns doar primul vers din strofă.

Am citit cu plăcere,

Sofy