Pace sărată

[gina zaharia]

Si astăzi descopăr, în ochii tăi blânzi,

O mare de nuferi tăcuți și flămânzi

Și păsări de seară. Adesea le strig,

Să nu-mi lase zborul sub ceruri de frig,

 

Nici câmpul să ardă în suflet prea tare,

Când ploaia mi-aduce un val de răcoare.

Mi-s codrii întorși în viori de-altădată.

Tu cântă-mi, iubire! Ce pace sărată

 

Se joacă în umbre! De ce port eu vină,

C-au dat peste noi spărgători de lumină

Și ne-au zidit crezul? În sfori l-au legat

Dar strigă întruna că nu ne-au trădat,

 

De-atunci rătăcim cu aur în spate,  

Ca două furnici în mir înecate.

Privește, iubire, cum ducem spre soare,

Alaiul grădinii c-o singură floare!

 

[gina zaharia]

Vă mulțumesc, dle Tudor! Cine nu așteaptă alaiul de flori? Măcar cu o poezie să-l întâmpin și eu... :)

[Valeria Merca]

Si astăzi descopăr, în ochii tăi blânzi,
O mare de nuferi tăcuți și flămânzi
Și păsări de seară. Adesea le strig,
Să nu-mi lase zborul sub ceruri de frig, - e doar începutul unui cântec gingaș. :)

Drag popasul.

[Ionel Mony Constantin]

 Frumos şi plin de gingaşie

[zadic ioana]

Cu plăcerea lecturii!

[Tudor Cicu]

Un pastel cu care, pesemne, ne vestești primăvara! („Ca două furnici în mir înecate.”, ce imagine, uah!) - în alaiul grădinilor cu floarea ca dar de primirea cititorului în poezia ta. Frumos!