Șoptește-mi...

[Grig Salvan]

șoptește-mi la ureche tăcerea ta fierbinte

s-aud cum șipotește izvorul tău curat

să-mi spăl în el povestea și tot ce-am adunat

să mai întorc o filă... și pasul înainte...

 

cu fruntea încrustată de gânduri și cărări

s-ating corola albă a frumuseții tale

cu ochii strânși ascetic la orice întrebări

 

chiar de-mi vei fi cununa de lauri și de spini

cu tine împreună mergând pe-aceeași cale

 

să-mi urc în flori nectarul ascuns în rădăcini

[Grig Salvan]

Mihaela Popa, mulțumesc!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada, pentru popas și comentariu. Și în mod special pentru chipul atașat, un chip angelic, dar cu o privire lucidă și pătrunzătoare totodată...

[Grig Salvan]

Valeria Merca, mulțumesc!

[Grig Salvan]

Sofia, așa e, așa sunt eu, mai ”romanțios” în poezie și cu mijloace de expresie mai simple, mai reduse și mai modeste. :) E modul meu de a scrie poezie. În proză, e cu totul altceva! :) 

[Ada Nemescu]

Suave, calde versuri, curate...

pot să fiu sceptică? în lumea asta aproape toxică, aproape e vulnerabilă...

  i-aș spune suspiciune,

dar poezia este frumoasă, aDa

[Valeria Merca]

Plăcută, muzicală, ingenuă!

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Poezie de dragoste, tip romanță.

Bine ritmată, cu excepția primului vers, din strofa 3.

Ai folosit prea multe pronume personale și posesive - pronume în general. Dă o notă de sărăcie... :)) Și când mă gândesc cât de bogată e proza ta... Nu le poți avea pe toate, niciodată.

Am citit cu plăcere,

Sofi