delicii

[bolache alexandru]

am ciripit de păsărele
servit în diminețile străine
chiar și la cină
cu caviar și pe alocuri
mă șterg în suflet
de boabele de rouă culese
de pe frunzele virgine
în primăverile
când încă fumul
încolăcește norii
și prin văzduh
cocorii
întorc în van menirea
am îmblânzit
în nopțile senine
vampiri cu aripi de oțel
și am băut cafeaua
cu vrăjitoare și cu zâne
am prins în păr iubitei
șirag de stele
și de comete
cucuiete
și jurăminte smulse
în treizeci de trepte
dar am pierdut la zar
când mă dureau
gingiile prea pline
de amintiri cu sânge
și de coșmaruri înțelepte
de ce mă biciui iar
și-mi crăpi genunchii
în șir de bici și de rugină
de ce în bătrânețea mea
nu lași lumina să-mi ajungă
să fie ea iubirea mea
și cuiul de cosciug
să-mi fie de ajuns
eu sunt doar amintirile
ce ard pe rug
pe care oasele
din când în când
le mai sărută fin
cu mir și smirnă
de ce-mi dai tină
când eu jonglez cu rugăciuni
între sărutul pe obraz
și sulița ce nu mai vine

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Nicoleta pentru semn!

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Gina pentru lectură și pentru semnul lăsat!

[bolache alexandru]

Lisia, nu am știut că doar că doar femeile cintezoi migrează... Asta chiar e de reținut! Da, am vrut sa evit o cacofonie... În legătură cu titlul poeziei și Monica și-a arătat o opinie negativă. Părerea mea e că dacă doi oameni îți spun că ești beat trebuie sa te duci sa te culci... Așadar voi reflecta la un titlu nou și voi structura poezia. Aștept chiar opinii. Of doamne am vrut să fie un strigăt către Domnul. Avea rost în discursul poetic... Mulțumesc pentru lectură și pentru opinii!

[bolache alexandru]

Mulțumesc domnule Katin. 

[Vasilisia Lazăr]

În primul rând, nu sună deloc bine chiar înainte/ ca și cintezoii/ ori cocorii/ să revină. Știu că ai dorit să eviți cacofonia, dar e și mai rău, atragi și mai mult atenția asupra ei. Și nici nu e corect, pentru că cintezoii sunt păsări sedentare, numai femelele migrează, deci cintezele sunt păsări parțial migratoare. Poți pune măcăleandrii, ciocârliile, privighetorile sau altceva, dar nu cintezele și, mai ales, cintezoii. 

Pe urmă, eu aș scoate acest of, doamne, nu-i găsesc locul decât în ultima parte, dar și acolo ai putea spune de ce mă biciui doamne iar/ și-mi crapi genunchii... 

Aș schimba titlul și aș segmenta strofele ca să poată respira cititorul. Asta aș face eu, dar tu ești autorul.

În rest, frumos! 

[Mihai Katin]

of doamne...
de ce mă biciui iar
și-mi crapi genunchii
în șir de bici și de rugină
de ce în bătrânețea mea
nu lași lumina să-mi ajungă
să fie ea iubirea mea   poemul   este  ca un  ecou   al  unui  Iov  ce mereu   gaseste  puterea  de a fi  priuntre noi  ca  semn  de virtute  umana.....

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și comentariu, dragă Monica! Punctul de legătură este făcut de mirificul univers pe care mai devreme sau mai târziu va trebui să îl părăsim... Suntem doar fire de nisip, praf in ochii amintirilor!...

[Monica Pester]

Minunat metaforizat textul tău, Alex, o curgere-parcurgere de evenimente vii de viață căruia, totuși nu-i găsesc inelul de unire cu titlul - of, Doamne -

Pesemne îmi scapă mie esența, deși, înclin să mut sensul către punctul de sacrificiu al Fiului. 

Impresionant !

[bolache alexandru]

Mulțumesc, aDa! Pentru prietenie în primul rând! 

[Ada Nemescu]

A se citi fără suflare!

Așa am citit eu.

Pentru că așa a fost scrisă, poezia.

Of, Doamne.... cum or fi jurămintele smulse în treizeci de trepte?

aDa, felicitări