Dorinţă - parodie după Rolea Nicolae

[Ionel Mony Constantin]

Cine, Doamne?                                                                                                       Dorinţă

de Rolea Nicolae                                                                                                      de Ionel Mony Constantin

Cine, Doamne, cine-s eu?                                                                Doamne fă  te rog ceva ca eu
Nu mă recunosc de-acuma,                                                             Să mai gust puţin din tinereţe
Dintr-un ochi deschis mereu                                                           Când umblam prin crâşme paraleu
Peste mine vine bruma.                                                                   Şi vânam codanele fâşneţe

Cad în noapte aripi dragi,                                                                Au plecat atâţia prieteni dragi
Aș pleca, dar nu știu unde,                                                              Aş mai bea cu ei dar nu e chip
Și în zboruri tot mai vagi                                                                 Amintirile sunt tot mai vagi
Plâng tălăngile-n secunde.                                                               Şi-n clepsidră nu mai am nisip

Chinu-n mine-și face gară                                                                 Astăzi stau la geam şi fac gargară
Cu peron din lemn uscat,                                                                    Gâtu-mi este ca un lemn uscat
Evadez din vis în sfoară                                                                     Cârciuma o văd pe dinafară
La clopotnița din sat.                                                                         Şi privesc clopotniţa din sat

Și când pleacă noaptea-n stea                                                           Parc - aud  după o noapte grea
Eu zăresc cum toți feciorii                                                                 Când  pe câmpuri se revarsă zorii
Trag duios de sfoara grea                                                                 Clopotul cercând pre limba sa
Să trezească-n mine zorii.                                                                 Să trezească-n şanţuri băutorii.

[Chris]

Şi mie mi-au plăcut ambele, parodia în schimb m-a amuzat, dar m-a şi întristat....

[Vasilisia Lazăr]

Mi-au plăcut ambele. Parodia mai mult m-a întristat decât m-a distrat.  Like! :)

[Camelia Ardelean]

:-)) Când am nevoie de un umor bun, vin în pagina dvs., domnule IMC; nu mă dezamăgiți niciodată! :-) Like!

[Valeria Merca]

Like! (cum altfel?:))

Admiraţie, d-l IMC!

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas... cu liche!

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Dacă  autorul originalului doreşte îşi poate exprima liber opinia fara nicio supărare din partea mea

[Sofia Sincă]

Parodia este un gen de poezie care încântă cititorul, îl binedispune. Parodii s-au făcut și se fac multe și mereu. Cine nu știe parodia la El Zorab, sau la Muma lui Stefan ce Mare și multe altele...

PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie.â

Asta spune DEX-ul despre parodie. Autorul poeziei parodiate, nu trebuie să se simtă jignit că i s-a parodiat poezia... Aceasta nu înlocuiește niciodată originalul și nici nu-l pune în umbră. Dimpotrivă... e chestiunea cu reclama: bună sau rea, tot reclamă este.

Mie mi-a plăcut,

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

 Mulţumesc celor care au dorit să fie ca şi  în  alte dăţi alături de mine