Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza

[Rădița Răpeanu]

Nu mă chemați... răsare luna!
Stau munți pleșuvi de o pețesc,
Îmi bate inima, nebuna,
Bătăile mi se-ntețesc...

Și cum se-arată argintată,
La brațul meu de muritor,
O văd cu mine, măritată,
În catedrala unui nor.

N-ai cum, să n-o iei de mireasă,
N-ai cum, să n-o vrei sub cearșaf!
Ce viță nobilă, aleasă,
Din a crăimii mare staff!

Te uită, cât e de-ndrăzneață,
Când pe sub văl de borangic,
Pe cea mai proaspătă fâneață
Dansează toată din buric!

Abia, abia se mai aține,
Să nu rămână pe pământ
Dansează numai pentru mine,
Și se despoaie de veșmânt!

Când pleoapa nopții-ncercănate
Destramă nunți ce pier mărunt,
Pe brazda gliei afânate
Ea joacă leapșa,-n ochi de grunt!

Mă tem, și tremur din viscere
Ca orșicare visător;
Privesc la seceră-n tăcere,
Cu ochii goi de cerșetor!

Plec s-o frământ cu podul mâinii,
Să pun plămada la dospit!
Să știu că doarme-n miezul pâinii
Și are somnul liniștit!

[Vasilisia Lazăr]

Ce ar mai fi de spus? Să nu-l chemăm!... Nici n-ar putea veni de altfel. Mulțumesc, Rădița! În numele lui Ion... 

[Chris]

frumos, ultima strofa incarcata de semnificatie

este trist cand durerea este muza :(((((

[Rădița Răpeanu]

cu 1 secundă în urmăŞtergere comentariu

Am așezat virgule' plângând! Ion a fost cu mine! 

Vă iubesc pe toți! Vă mulțumesc din suflet pentru prețuire și afect! Valeria... Doamna Sofi, 

[Sofia Sincă]

Eu am găsit poezia corectată, aranjată.

Oscilează între idei, trăire şi meditaţie. O beţie de cuvinte, de metafore, combinaţii de lumină şi întuneric, bine şi rău ceea ce defineşte tristețea poetei asupra universului socotindu-l un fur.

Pentru mine e o revelație... una tristă, dar foarte frumoasă.

Sofi

[Rădița Răpeanu]

Nu am habar de ce s-a listat așa, cu siguranță privirea mi-este încețoșată! 

Vreau să plătesc morții, de s-ar putea, zile cu camătă, numai să-mi aduc înapoi corectorul! Corectorul meu, al nostru, se strecura precum un fur! Corecta neajunsurile și ne lăsa împliniți cu bucuria trecerii! Concret și discret, corectura sa era o mângâiere! Offf...

[Valeria Merca]

:)  Revino-ți, Rădițo,  și pune niște semne de punctuație, alminteri, mă întristezi! La prima strofă te-ai conformat. Dar mai apoi? Caută un corector, în ale punctuației! 

În rest, ești fenomenală! Am vibrat la poemul tău. 

PS.  Nu înțeleg de ce ai plasat ultima strofă în dreapta paginii. 

Ți-am scris toate acestea, cu gândul la dragul nostru, Ion Lazăr da Coza!