Te-au furat de viață

[Rădița Răpeanu]

Sufletul rotește
Zbor de ciocârlii
Hidra cea hulpavă
Te-a smuls dintre vii,

Hoţi de monăstire,
Și hoţi de Cristos,
Te-au furat de viață
Și bobul mustos!

Amărâtă soartă,
Pentr-un bob de grâu,
Vieții, dintr-odată,
I-ai pus ham și frâu!

Plămadă din pântec,
De șerpare strâns
Soarta ți-a fost cântec -
Cântecul un plâns!

Soața ta te plânge
Gura mea și ea,
Desparțirea-i cruntă
Parșivă și grea...

A erupt Vezuviul
Și scuipă cu foc,
Vrancea e-mpietrită,
Cu noi la un loc! 

[Rădița Răpeanu]

Offf, până la urmă ne-a rămas doar plânsul, în fond, singura dovadă de iubire ca fornă!

[Vasilisia Lazăr]

M-am împietrit de tot citind... 

[Chris]

da, cu totii am impietrit si am rezondat cu versurile dv... :(((

[Rădița Răpeanu]

Mi-e bocetul strigăt de disperare, fiindcă nu îl pot desprinde de mine! E viu! E viu în sufletul meu, in ochii mei, in spiritul meu, in constiința mea! Doar absența din casa lui mă disperă...

[Valeria Merca]

Admirație!

[Sofia Sincă]

Versurile sună ca un bocet. Și da, știu tu bocești mult... Pentru tine, ca pentru mulți dintre noi pierderea celui drag, a motorului nostru este grea, ireparabilă.

Amărătă - amărâtă.

Respect pentru doliul tău!

Sofi