Sufletul rotește
Zbor de ciocârlii
Hidra cea hulpavă
Te-a smuls dintre vii,
Hoţi de monăstire,
Și hoţi de Cristos,
Te-au furat de viață
Și bobul mustos!
Amărâtă soartă,
Pentr-un bob de grâu,
Vieții, dintr-odată,
I-ai pus ham și frâu!
Plămadă din pântec,
De șerpare strâns
Soarta ți-a fost cântec -
Cântecul un plâns!
Soața ta te plânge
Gura mea și ea,
Desparțirea-i cruntă
Parșivă și grea...
A erupt Vezuviul
Și scuipă cu foc,
Vrancea e-mpietrită,
Cu noi la un loc!
Adaugă un comentariu
Offf, până la urmă ne-a rămas doar plânsul, în fond, singura dovadă de iubire ca fornă!
M-am împietrit de tot citind...
da, cu totii am impietrit si am rezondat cu versurile dv... :(((
Mi-e bocetul strigăt de disperare, fiindcă nu îl pot desprinde de mine! E viu! E viu în sufletul meu, in ochii mei, in spiritul meu, in constiința mea! Doar absența din casa lui mă disperă...
Admirație!
Versurile sună ca un bocet. Și da, știu tu bocești mult... Pentru tine, ca pentru mulți dintre noi pierderea celui drag, a motorului nostru este grea, ireparabilă.
Amărătă - amărâtă.
Respect pentru doliul tău!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE