între douã sirene imposibile

[Calotescu Tudor Gheorghe]

ca un anunţ cã se mai şi moare din când în când
asfaltul miroase a ploaie de varã
traversez pe verde pragul dintre zile
golesc buzunarele într-un birt de cartier
cu patimã cu pãcat
desfac gândurile în baloane de sãpun
zâmbesc amar unei închipuiri
adorm cu ochii în tavanul sterp
parcã din ce în ce mai aproape de podea
mã rãsfãţ cu un vis de zefirelli
înainte de întoarcerea prin furcile caudine
ale unei noi zile
doar asfaltul îşi vede de praful lui
lacrimile nu se combinã cu bitumul
par mult mai mari şi negre
ca mai toate bubele
trec pe lângã o dugheanã cu flori altoite
miroase ca la înmormântãri
a crini a veşnicie sau poate a eliberare
florile de câmp îmi amintesc de mama mea
şi de bucuria de a aduna stele de pe pãmânt
de felul acesta de a nu creşte niciodatã
cineva mã înjurã
iar eu nu pot decât sã-i zâmbesc
ca un tâmp ca un laş ca un terchea-berchea
bine cã nu mi-a dat o palmã
pentru cã încã nu am învãţat sã întorc şi obrazul celãlalt

[Calotescu Tudor Gheorghe]

asa e, domnule da Coza

multumesc din suflet

[Ion Lazăr da Coza]

terchea berchea > terchea-berchea (paranomază)

Și totuși în fața Pragului vom regreta și cele mai gri zile... dar cheia poeziei e în ultimul vers.

da Coza

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din inima!

[gina zaharia]

florile-de-câmp fac alei pe altarul poeziei.

[Sofia Sincă]

Din nou tema morții. Trecerea prin ultima zi, ultimele impresii și senzații. Până și florile au parfum de înmormântare. Sentimentul angoasant nu părăsește textul. Poemul mi se pare cam prea explicit.

Dar, am citit cu plăcere!

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

florile de câmp îmi amintesc de mama mea
şi de bucuria de a aduna stele de pe pãmânt
de felul acesta de a nu creşte niciodatã

Superb!

Tristețe, pesimism, plictiseală și căldură. Radiografia unei oarecare zile de vară. Atmosferă lugubră numai bună de scris POEZIE. Felicitări!

[bolache alexandru]

bine cã nu mi-a dat o palmã pentru cã încã nu am învãţat sã întorc şi obrazul celãlalt... da!