Noi

[Vasilisia Lazăr]

ne aşezăm

la masa cuvintelor

şi plămădim

câte o pâine curată

 

o stropim cu lacrimă cerească

apoi ne împărtăşim fiecare

din bucata celuilalt

 

unii murim aici

alţii ne naştem dincolo

greu recunoaştem

morţii de vii

 

aici nu vrem aplauze

dorim doar liniştea

care înalţă cuvinte

însă dincolo

ar fi tare plictisitor

să urzim la nesfârşit

acelaşi şi mereu acelaşi poem

al tăcerii

 

întreaga noapte…

[Vasilisia Lazăr]

Oare de ce nu există aici și un buton pentru aprecierea comentariilor? :)

[Vasilisia Lazăr]

Sublimă interpretarea ta, Dan. Uite ce înseamnă, de fapt, poezia! Să găsim cât mai multe semnificații. Te-aș minți dacă ți-aș spune că nu am luat în calcul ceea ce spui, poeziile mele sunt aproape întotdeauna (și) despre dragoste, dar aici am mai avut în vedere încă o simbolistică. Cea cu referire la noi, scriitorii. Și despre noi e vorba aici. Mă bucur că acest poem nu lasă loc de o interpretare strictă și exactă. Drag de cuvântul tău măiestrit! O să pun acest comentariu deoparte. Prețuire și admirație!

[petrut dan]

Atunci când am citit prima strofă l-am văzut pe Avraam în fața lui Dumnezeu zicându-i să mâncăm pâine! Îmi dau seama că pâinea ta reprezintă un simbol pe care cu ceva timp în urmă mi l-am închipuit cel mai potrivit pentru dragoste! După cum sângele simbolizează viața, pâinea reprezintă trupul, cel care se bucură de ființa celuilalt și o absoarbe  prin simțurile cu care este dăruit tocmai pentru a se simți împlinit în prezența ei și înțelege scopul vieții care este bucuria! În strofa a treia poemul abordează ideea de pemanență a existenței chiar dacă ''aici'' sau ''dincolo'' planurile uneori se pot intersecta și din această cauză nu poți deosebi ușor morții de vii, de unde știi că ''aici'' este adevărata viață sau '' dincolo'' eternul nefiind, depinde de cum te situezi tu față de ceilalți , dar asta nu face mai ușoară alegerea! Și totuși se pare că tu ai ales '' dincolo''  locul unde timpul nu mai are putere și nici explicație, dar în același timp locul unde ar fi plictisitor să lipsească dragostea și alaiul său de cuvinte! Adevărat, tăcerea este dușmanul iubirii, și tu ai scris foarte frumos despre asta! My lady!)