Nocturnă la citadelă

[Corneliu Neagu]

Revăd citadela pe vârful de stâncă,
lumini sidefate în noapte aruncă
și vorbe aud, din nespuse cuvinte,
prin cărti neştiute citite-nainte –
îmi toarnă otravă pe raze de lună,
pereţii curbaţi în mijloc se-adună,
iar noaptea deasupra se lasă opacă
pe gândul rănit care-ncepe să zacă.

Te rog, nu pleca acum prea departe,
întoarsă-nlăuntru, deschide o carte,
cuvinte de miere să curgă-n odaie,
să cadă-n cadenţă, ca stropii de ploaie,
surâsul pe buze să-ţi văd în oglindă,
s-alunge tristeţea ce vrea să mă prindă
și spune-mi, cu şoapte de dor încărcate,
hai, vino aici, lângă mine, bărbate !

Și-n brațele tale mă strânge mai tare
să simt înlăuntru șuvoi de izvoare
curgând încărcate cu grele ispite
aduse din margini de visuri vrăjite.
O noapte întreagă de-om fi împreună
condei îmi voi face din raze de lună,
să scriu către ziuă o ultimă odă
pe trupu-ți vrăjit, prea frumoasă nagodă.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, cu cele mai frumoase sentimente, Vasilisia Lazăr (da Coza)!

[Vasilisia Lazăr]

Cuvinte de miere. 

Am citit cu nostalgie.

[Corneliu Neagu]

Citat din Tudor Arghezi (1965): „Poezia nouă nu începe, cum spun manualele, acum 50 de ani. Ea începe de acum vreo două mii...” Arghezi nu definește poezia nouă, dar, din context, putem presupune că se referă la poezia cu versuri fără rimă.

Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) scria versuri fără rimă:

"Şi-am visat că era noul oraş al Prieteniei,
Şi că-n acel oraş, mai presus de toate, era preţuită o robustă şi mare iubire,
Şi se vedea că era aşa din tot ce făceau cetăţenii acelui oraş în tot ceasul,
Şi din privirile şi din toate vorbele lor."

Eminescu, cam în aceeași perioadă, a creat capodopere cu rimă. Cum spuneam,

poezia trebuie judecată după valoarea intrinsecă.

[bolache alexandru]

Foarte adevărat, domnule Neagu. O poezie fără romamtism... Eu aş spune fără suflet, fără pasiune. Ce facem cu poezia modernă?

[Corneliu Neagu]

Adevărat, prietene Gabriel Cristea, romantismul este privighetoarea de zăvoi a poeziei, transcede mode și gusturi, pentru că sălășuiește în sufletul poetului. Finalmente, poezia trebuie judecată după valoarea intrinsecă, nu după mode sau gusturi. Mulțumesc pentru popas, lectura versurilor și mesaj!

[Gabriel Cristea]

Romantismul - ca o ciocârlie albă, transcendentând abisuri. 

[Sofia Sincă]

Castelul poate fi și mai abstract
Un Ars Poetica sofisticat
Bătătorit pe file de contract
Beții de-a lui Nichita - unicat

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Mihaela, pentru popas, lectură și gânduri alese!

[Corneliu Neagu]

Aștept în van minunea nesperată
pe zidul dărâmat de sub crenel,
dar Sofi Sincă-mi zice, dezolată –
nu poți intra, pe poartă, în Castel !...
Ascult tăcerea care se întinde,
nu pot nici pe Nichita să-l invoc,
o teamă fără milă mă cuprinde –
speranțele se spulberă ad-hoc ! ...

[Mihaela Suciu]

E de bine, mă revăd prințesă! Acel ,,bărbate'' mă aduce în contemporaneitate; el la vase nespălate, eu mă-ntind după o carte... de bucate! :)

Mulțumesc pentru clipa de visare!