Nihil

[Ion Lazăr da Coza]

nu mai am adrenalină

pentru a trăi

pe culmi –

aș sări de pe un stei

n-am energie

să ajung pe creastă

și-apoi m-ar înlănțui acolo zeii

deși omenirii nu i-am fost de niciun folos

m-aș urca în vârful unei speranțe

n-am scară atât de naltă

și niște fuscei de cer lipsesc

mi-aș da

pur și simplu drumul din picioare

dar cum viețuiesc pe orizontul clipei

m-aș alege

doar cu vreun cucui (efemer și el)

ca într-o fântână părăsită

m-aș arunca în sine

 

hăul e prea mare

[Ion Lazăr da Coza]

Când poezia e un boboc de sublim, Mihaela, poate fi o scară. Dar cum numai sublimul nu cotrobăie prin căpșorul meu...

[Ion Lazăr da Coza]

Gina, Mulțumesc și... atât! O dată, de două ori, de trei ori... :)

[Ion Lazăr da Coza]

Și câmpia are farmecul ei, Angi. Totul e să extragem filonul.

[Ion Lazăr da Coza]

Salut popasul tău, Alexandru.

[Corina Militaru]

În absența adrenalinei, spectrul nimicului devine insuportabil, iar hăul interior de netrecut. Mi-a plăcut mult. Admirație,

[Sofia Sincă]

A-ţi recunoaşte puterile pământeşti, umile în faţa universului creează viziunea asupra a tot ce înseamnă omul, apoi poetul. A expune fenomenul în vers formează dorinţa veşnică în expansiune supusă gestului de a scrie.

Am citit cu multă plăcere un poem inteligent, scos din tolba sacră a lui Ion da Coza, bine legată la capăt.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ăsta este motivul pentru care am spus că aţi scrie bine şi în vers clasic, domnule da Coza. Pentru că o faceţi bine în vers liber, vers care spune ceva şi are miez (ceea ce nu e puţin lucru).

Consideraţie,

[Ana Ardeleanu]

"m-aş arunca în sine

hăul e prea mare"

 am citit... mi-a plăcut mult... inspiraţie, talent şi adrenalină intelectuală

 

[Ion Lazăr da Coza]

Domnul, dacă vrea să ne aibă, să ne iubească, aDa. Un părinte trebuie să-și iubească necondiționat copiii...

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela Calin, apatia e o stare. De ce să n-o acceptăm?