Morminte la marginea mării

[Anca Tanase]

Înger cu aripile desfăcute veghează mormintele de la marginea mării.

 

Norii atârnă,

zdrenţe din mantiile unor regi exilaţi

aici, la marginea mării,

unde a luat sfârşit călătoria, aici,

unde vaietul exilului nu conteneşte nicicând.

 

“Nimic nu se sfârşeşte cu adevărat” şoptesc sirenele,fecioarele-zâne,

îndrăgostitele,

ucigaşele,

cele care omoară cântând,

cele care sugrumă cu cântecul pletelor,

cele din ale căror degete ţâşnesc şuvoaie de smirnă.

 

Dacă pietrele cu patru braţe care vă apasă şi-ar lua zborul,

v-aţi ridica din nou, frumoşi, uşori şi liberi,

botezaţi cu nume noi,

de constelaţii,

iluminaţi de adevărata cunoaştere

a drumului

care doar el contează,

splendida ţintă a lipsei de tinţă.

 

 

Aţi bea curcubeul

precum cafeaua,

v-aţi potoli foamea cu albastru,

drumul v-ar fi leagăn, pat şi casă,

moarte frumoasă numai a voastră,

a celor care v-aţi preschimbat

rădăcinile în aripi,

respiraţia în vânt,

privirea, în fântână.

 

Ca un fluture din crisalidă

ar ieşi îngerul din piatră,

bucuros de lipsa de ţintă

a drumului care merge numai în sus

şi,împreună-călători,

-înger şi regi luptători,

cu braţele-paloş şi rana, cunună-

spre viul izvor,

din Câmpul Stelei, pururi vii.

[Anca Tanase]

Sofy, e ok, de fapt nici nu m-am gandit sa postez fotografia, tocmai ca sa nu incarc site-ul; am pornit de la o fotografie, asa e...

Te imbratisez, o zi frumoasa!

[Anca Tanase]

Multumesc, Vasilisia, chiar daca unele se sfarsesc cu adevarat, merita sa ne straduim sa credem ca nu-i asa! Te imbratisez!

[Anca Tanase]

Multumesc, Gina!

[Anca Tanase]

dl. da Coza: daca-mi spuneti care sunt micile scapari, corectez. Multumesc!

[gina zaharia]

valuri serafice într-un poem plăcut!

[Ion Lazăr da Coza]

Grafic, ai mici scăpări.

Poezie amplă, reușită.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Mi-ar plăcea să cred că „nimic nu se sfârșește cu adevărat”...

Am citit cu încântare.

[Sofia Sincă]

Nu Anca. În primul rând la noi nu se postează fotografiile alături de poezii şi apoi într-o poezie este important doar versul... Sunt două arte diferite, pictura - fotografia şi poezia. Dar am fost tentată să scriu: parcă ai descrie un tablou sau o fotografie. L-am înţeles ca fiind denumirea unui tablou, nu un vers. Dacă ai face vreo suită de poezii după tablouri celebre sau vreun autor contemporan, cum au făcut Gina Zaharia şi Mihai Cătrună, este cu totul altceva. Dar aşa... ce ar fi dacă fiecare şi-ar aduce pozele inspiratoare? Şi apoi se încarcă prea mult site-ul. Rămân la ideea mea: versul nu-şi are locul.

[Anca Tanase]

Pai cred si eu ca nu vezi rostul primului vers...a pornit de la o fotografie...daca postam si fotografia era mai bine, dar nu m-am gandit...s-o postez?

[Sofia Sincă]

Un poem închina marinarilor. Multă descriere, multă poveste...

Nu-i văd rostul primului vers.

Am citit cu plăcere, Sofy