Bolnav e adevărul, râios, și-al celor drepți.
Și-i veștedă lumina, a Soarelui și-a Lunii.
Pe cap mi-am pus corola, cea de minuni, a lumii,
Ca s-o strivesc, lovind-o, cu greață de pereți.
* * *
Tot ce-i frumos – dezgustă – prin lipsă de obiect,
Și orice formă fină și dulce-nțepătură.
Sunt toate umbre goale sub o idee pură...
Și jalnice fantome al unui gând perfect...
E-adevărat, prin sine, ce știu fără să văd,
De e frumos sau drept, sau dac-ar fi un bine...
Reneg un adevăr și mă refuz de mine,
Căci nu-s nici gânditor și nici măcar aed.
* * *
În baruri, filosofii, pretind a fi poeți,
Prin paturi, în saloane și-n joaca de-a nebunii.
Dar eu mi-am pus corola, cea de minuni a lumii,
Ca s-o strivesc, lovind-o, cu greață de pereți...
Adaugă un comentariu
frumos!
Valeria Merca, dur, însă bine punctat. Unor obiecții de așa natură sunt deosebit de receptiv. Am să mă gândesc cu privire la ghilimele; dar mi-aș părea ipocrit dacă le voi instala în contextul poeziei, deoarece, în principiu, au loc acolo, însă ar știrbi din mesajul ce-am să reîncerc să-l retransmit.
Cu mult drag aștept să vă regăsesc în rubrica de comentarii sub o altă poezie))
Sofia Sincă, îmi exprim, deja a câta oară, recunoștința pentru sintezele făcute. Dar n-am avut intenția de-a pune accent pe vreo problemă socială sau de alt ordin, din contemporanietate. Am încercat să transmit un mesaj mai general, mai perpetuu. Voi căuta alte mijloace, pentru a-l emite lesnicios.
Ada Nemescu, mulțumesc pentru atenționare și meditație pe marginea poeziei, rămân profund îndatorat
Până la "aed" e cale lungă (cum bine spune autorul)! Îmi place mult cum scrii, dar suntem aici să evoluăm. Când un coleg de pe site ne atenționează, trebuie să intervenim / corectăm: "corola (cea) de minuni a lumii" - e un citat, expresia nu ne aparține. Și mai e un aspect: punctuația. O mulțime de virgule puse fără noimă, chiar și între subiect și predicat - în primul vers din ultima strofă: În baruri filozofii pretind a fi poeți. E foarte clar. Sunt greșeli de punctuație.
Păcat de conținut.
De pe poziţia spectatorului neutru care înţelege timpul ca pe un prezent tern poetul analizează cu ironie și profunzime viaţa contemporană. Refugiu... - în filosofie și în poezia filosofică.
Prozodia întotdeauna corectă.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid - Blaga
Deosebit de interesant și sde inteligent!
Sofi
Încă din titlu, știm că marea mâhnire/starea este strict subiectivă!
Este dur primul vers, care cred că trebuie să fie redactat așa: *Bolnav e adevărul, râios, și-al celor drepți.*
Tot poemul este o frescă fidelă a timpurilor pe care le trăim, dar expresia *corola, cea de minuni, a lumii* ar trebui pusă între ghilimele, poate...
Atragi atenția, asta este sigur, printr-un mesaj exprimat atât de puternic...
aDa nemescu
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE