Nebunia supremă

[gina zaharia]

Ai amestecat rugina cu aurul,

de aici toate intersecțiile memoriilor nescrise,

drumul spre soare e pletos,

uriașul cu maniere sălbatice are palmele verzi,

vântul duce în exil oceane fardate,

unu-doi-trei,

mereu îmi ies în plus,

teama implică răsfăț dublu,

ce să zic,

încă mai dorm în mirosul de cetină.

 

Oare toți lupii cu blana peticită au drum pe aici?

Siberia e în sens opus,

se zvonește că-s ierburi otrăvite și acolo,

negru-intens e rege,

mai sunt și zăvoare la nord…

 

Dar să-mi văd de treburile mele:

dau jos din copaci toate păpușile stricate

și invit întunericul la dans.

necunoscutul de pe munte strigă un nume.

Am hotărât:

eu voi trăda o fantomă de lut,

tu te vei îmbolnăvi într-o închisoare de lumină,

sanatoriul e recent renovat, are bocanci noi și o rugăciune în palme;

nu mai putem să ne furișăm pe acoperiș,

epiderma lui ne e cântec

până la nebunia supremă.

[gina zaharia]

Va multumesc, d-le Dumitru Ichim!

[Dumitru Ichim]

O poezie din care respiri: ''mirosul de cetină''.

 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Lisia, mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Răsfăț dublu și poezia aceasta.

Drag,

[gina zaharia]

Mulțumesc, Camelia!

[Camelia Ardelean]

Da, e POEZIE! :-) Prețuire, 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Elena! Sunt cam... fantomatice, dar le-am zărit puțin :))

Drag,

[Elena Mititelu]

Frumoase imagini poetice în acest amestec de intersecții! 

Prețuire!

[gina zaharia]

Da Coza, mulțumesc! Mă voi gândi, dar acum nu văd decât drumul :(

[gina zaharia]

Domnule Boris, vă mulțumesc!