în noaptea asta....

[Chris]

în noaptea asta nu se moare

și nici nu s-a murit vreodată

câte o stea timid răsare

din lacrima pe cer brodată

mai plouă doar pe la ferestre

o ploaie rea o ploaie deasă

și lasă îngerii drept zestre

iar veșnicia-o dă mireasă

cireși în floare-i pun năframa

prin fluturi albi o-ntreb de mama

[Ada Nemescu]

Ce final! cu fluturi albi

și  cu  chipul mamei dulce

sub năframa florilor

îngerimi merg să se culce...

deosebit, gingaș, de o  acuratețe virginală!

felicită aDa nemescu

[Chris]

multumesc pentru trecere d-le Ovidiu G. poezia este o revenire dupa ani de pauza - si nu de poezie pentru ca dupa mine poezia este ceva greu de scris  -  este neclara si cum acesta este un cenaclu orice parere este bine venita.

[Ovidiu Gligu]

Prima strofa mi se pare foarte reusita. 

La a doua parca nu se intelege prea clar: ingerri sunt lasati (dati) ca un fel de zestre; sau ingerii daruiesc zestre ceva... 

Daca ploaia deasa este "personajul" care da zestrea, poate ar nevoie de o mica indrumare pentru cititor, un fin indiciu spre sens, de exemplu:

"o ploaie rea o ploaie deasă/ ce lasă îngerii drept zestre"....  E doar o parere, autorul e imparat in tara textului sau.

Cu bucuria lecturii, va transmit cele mai bune ganduri! Ovidiu

[Chris]

multumesc d-na Gabriela pentru trecere si semnul lasat

[Ioniţă Gabriela]

Finalul m-a topit! 

[Chris]

multumesc Camelia, am incercat si eu :)

[Camelia Ardelean]

Sensibilitate, lirism, mi-a plăcut!

[Chris]

multumesc Ion, imbratisari!

[Chris]

multumesc Lisia, da, sunt prea distantate randurile :) :-*

[Chris]

multumesc Gina :-*