în noaptea asta nu se moare
și nici nu s-a murit vreodată
câte o stea timid răsare
din lacrima pe cer brodată
mai plouă doar pe la ferestre
o ploaie rea o ploaie deasă
și lasă îngerii drept zestre
iar veșnicia-o dă mireasă
cireși în floare-i pun năframa
prin fluturi albi o-ntreb de mama
Adaugă un comentariu
Ce final! cu fluturi albi
și cu chipul mamei dulce
sub năframa florilor
îngerimi merg să se culce...
deosebit, gingaș, de o acuratețe virginală!
felicită aDa nemescu
multumesc pentru trecere d-le Ovidiu G. poezia este o revenire dupa ani de pauza - si nu de poezie pentru ca dupa mine poezia este ceva greu de scris - este neclara si cum acesta este un cenaclu orice parere este bine venita.
multumesc d-na Gabriela pentru trecere si semnul lasat
Finalul m-a topit!
multumesc Camelia, am incercat si eu :)
Sensibilitate, lirism, mi-a plăcut!
multumesc Ion, imbratisari!
multumesc Lisia, da, sunt prea distantate randurile :) :-*
multumesc Gina :-*
Ţinând cont de mesaj, poezia e bine structurată.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE