în noaptea asta nu se moare
și nici nu s-a murit vreodată
câte o stea timid răsare
din lacrima pe cer brodată
mai plouă doar pe la ferestre
o ploaie rea o ploaie deasă
și lasă îngerii drept zestre
iar veșnicia-o dă mireasă
cireși în floare-i pun năframa
prin fluturi albi o-ntreb de mama
Adaugă un comentariu
multumesc pentru trecere d-le Ovidiu G. poezia este o revenire dupa ani de pauza - si nu de poezie pentru ca dupa mine poezia este ceva greu de scris - este neclara si cum acesta este un cenaclu orice parere este bine venita.
Prima strofa mi se pare foarte reusita.
La a doua parca nu se intelege prea clar: ingerri sunt lasati (dati) ca un fel de zestre; sau ingerii daruiesc zestre ceva...
Daca ploaia deasa este "personajul" care da zestrea, poate ar nevoie de o mica indrumare pentru cititor, un fin indiciu spre sens, de exemplu:
"o ploaie rea o ploaie deasă/ ce lasă îngerii drept zestre".... E doar o parere, autorul e imparat in tara textului sau.
Cu bucuria lecturii, va transmit cele mai bune ganduri! Ovidiu
multumesc d-na Gabriela pentru trecere si semnul lasat
Finalul m-a topit!
multumesc Camelia, am incercat si eu :)
Sensibilitate, lirism, mi-a plăcut!
multumesc Ion, imbratisari!
multumesc Lisia, da, sunt prea distantate randurile :) :-*
multumesc Gina :-*
Ţinând cont de mesaj, poezia e bine structurată.
da Coza
Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE