înălțare

[Dinca Valerian]

de înălțare

ieșeau bătrânii la poartă

lua pe el fiecare

un veston un pantalon un chipiu

ce amintire mai avea de prin tranșee

ici-colo câte-o decorație

ștearsă toată noaptea ca să-i dea lustru

nu erau vorbiți

și nici nu căutau să stea de vorbă

doar se uitau unii la alții

să vadă câți mai sunt

bunicul a făcut războiul încoace

după armată

acolo și-a pierdut prima pereche de cai

i-au pus în piept o medalie

inima lui rămăsese acolo

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Suciu MUltumesc pentru timpul si atentia acordate

[Mihaela Suciu]

Înălțătoare imagine.

[Dinca Valerian]

@Chris Asa este. Ce avusesera de facut, facusera acolo, nu mai ramasese nimic de adaugat. Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Chris]

da, frumos, am inteles ca nu vorbeau datorita solemnitatii momentului - trecusera printr-o experienta si stiau, nu mai aveau nevoie de cuvinte...

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Valeria Merca]

Memorabile amintiri preluate de la bunicul. Frumos!

[Dinca Valerian]

@ Ana Cîmpeanu Bunicul vorbea mai mult despre vremea cand a facut armata. Acolo s-a simtit cel mai bine cu caii lui de la grajd. Despre razboi vorbea putin spre deloc. Sigur nu-i facea placere. Fiecare vede armata in felul lui. La vremea mea nu mi-a placut sa trag cu arma. Cu toate ma acomodam, dar cu trasul nu. Noroc de faptul ca erau unii ahtiati sa traga, si la exercitii ii lasam cu placere in locul meu si asa iesam si eu la numar. Cei despre care vorbesc eu ca erau la poarta de Inaltare (Ziua Eroilor) erau din alt aluat. In ziua aia nici macar nu vorbeau unul cu altul, in semn de respect reciproc pastrau un moment solemn.De a doua zi aveau timp sa sporovaiasca vrute si nevrute. Multumesc pentru comentariu.