în autobuz

[Dolha Paul-Alexandru]

da da îl știu

mereu îl văd citind

am auzit că se îndrăgostise

de o fată care iubea cărțile

și...

 

alo da

servus mamă dragă

azi nu cred că pot

am primit ceva prin poștă?

și nu mergi să te uiți?

hai că te-aștept la telefon

...

aha scrie pe plic de la cine e?

nu scrie

atunci e de la ea

 

nu

nu Luca

dacă a trecut o pisică neagră prin fața ta

înseamnă că a trecut o pisică neagră prin fața ta

și-atât!

[Dolha Paul-Alexandru]

dragă Nikol,

mi-a venit acum in gand o asemănare potrivită intre cele trei franturi din autobuz. Stii in filmele americane cand se dau atacuri asupra oraselor in trei locuri aparent fara legatura in oras si oamenii de la ministery of defence se uita pe ecranul ala urias si trag asa trei linii de la fiecare atac si punctul de intersectie( as zice congruență, dar dacă zic prostii?) le dezvăluie patternul. 

eu nu stiu care e pattern-ul dar aș vrea ca Luca să nu se oprească din visat.

[Nikol MerBreM]

Ţi-am mai spus candva că îmi place cum furi crâmpeie de viaţă şi le aşterni în poezie! Poezia aceasta îmi aduce aminte tot de o poezie a ta, de cea cu trenul "follow the track of the 75 wolves". Si parcă şi aici se vede patchwork-ul. Însumate, frânturile de conversaţii par să spună, "Nu, Luca, nu, nu mai visa!" :( Poate mă înşel... sau poate e spre bine...

Drag,

Nikol

[Dolha Paul-Alexandru]

domnule da Coza,

multumesc pentru popas

cu pretuire,

Paul

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie a insignifiantului cotidian. Emoționează nerăbdarea îndrăgostitului...

da Coza

[Dolha Paul-Alexandru]

dragă Mihaela,

mulțumesc! chiar așa mă gândeam să-i spun și copilului meu când/dacă va fi să fie :)

sărut mâna,

Paul

doamna Sofi,

mă bucură totuși că încă se mai vorbește în autobuzele noastre, chiar și despre singurătate

cu drag,

Paul

doamna Valeria Merca,

și cu care picior începi pașii înapoi? sau nu contează? dar cred totuși că e important! :))

mulțumesc mult,

sărut mâna

doamna Mihaela,

exact, o zi aparent ca oricare alta, plină de ineditul și farmecul ei

mulțumesc,

sărut mâna

Paul

[Mihaela Popa]

:)

trăiri cotidiene și grija mamei

[Valeria Merca]

Despre superstiția legată de întâlnirea cu pisica neagră... Eu știu că poți să scapi de ghinion, dacă faci trei pași înapoi. :))
Îmi place cum pornești de la lucruri banale pentru a găsi calea spre poezie.
Am citit cu plăcere.

[Sofia Sincă]

Din cotidian... Da, se vorbește cu mama doar pe drum, la sau de la job, din mijloacele de transport sau din mașină. Un obicei comun.

Un discurs... ce exprimă singurătatea impusă de contemp.

Interesant.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Inspirată poezie, parcă ar fi un autobuz vorbitor... Servus, Luca! Luca, numele tău înseamnă „cel născut în lumină” și nici o pisică negră nu te poate cufunda în întuneric.