în șapte

șapte

dincolo infinitul răsturnat al sânilor tăi

peste care cad ploile nordului

te știu

am desecat sensurile mlăștinoase ale existenței

am tuns polipii frigului de pe containerul ceții

în care bântuie duhul canalului

ai trecut dincolo de semne

dincolo de unghiuri și sinusoide

dincolo de sângele cald al dușului

sub care se văd

turnurile deghizate ale dimineții

într-o zi ți-am desenat conturul

pe cearșaful în care te-ai scufundat

și înmulțit

amenințând cu frumoasa din pădurea

adormită

cu reculul de plumb al buzduganelor second-hand

în alta

ți-am vorbit de vagoanele cu care pleacă circul

de trenurile personale

în care se doarme întins

cu picioarele dezafectate

din care se scurge apă de javel

acum sunt în așteptare

pretextul pentru care mă împart

în

Vizualizări: 90

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Noiembrie 22, 2020 la 7:18pm: tare frumos, admiraţie!

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Noiembrie 22, 2020 la 2:48pm: De la șapte la infinit nu e decât un pas, revelația. Și poezia. Un poem minunat, unul dintre cele mai frumoase poeme... văduvite :)!

Drag,

Nikol

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Noiembrie 20, 2020 la 1:20am: Minunat. Multă simbolistică. Am citit-o de câteva ori și cred că n-am terminat...

Comentariu publicat de Chris pe Noiembrie 17, 2020 la 7:14am: foarte frumos...

Comentariu publicat de carmen popescu pe Noiembrie 12, 2020 la 5:49pm: Șapte este cifra perfecțiunii divine, desăvârșirea. Un monolog eliberator, aparent circular. Lipsa cifrei 7, de la final, care ar închide cercul, este, de fapt, un punct de fugă. Se poate accepta și sugerarea unui control al vieții prin linia închisă a poeziei în cifră. Asta depinde de viziunea cititorului. Îmi place! Multe simboluri.

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Noiembrie 12, 2020 la 10:48am: Un monolog liric cu muza, cea care deşi amenință cu frumoasa din pădurea adormită, dă sens existenței poetului. Un monolog-geneză a căutărilor, a emoțiilor. Strofa cu moartea e instructivă, habar n-aveam de apa de javel, deci plecăm dezinfectați. :))

În final, aştept şi eu... următoarea geneză văduva!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 12, 2020 la 10:14am: Cifra șapte are multe semnificații. La tine este cam nedeterminată... De altfel ne spune și poemul neterminat, în cazul în care ai omis să pui ultimul sau ultimele cuvinte în text.

Poemul induce un vis de dincolo de infinit, imaginativ, deoarece nu se poate controla acest spațiu.

Legat de răvăşiri sentimentale, de propria noastră existenţă, dar oricât de durabile ar fi, au limite.

Interesant, misterios și meditativ.

Sofi

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Noiembrie 11, 2020 la 12:26pm: Am revenit... Pentru mine, când aud ,,şapte'', parcă s-ar multiplica ,,şapte pagini...'', un ecou al creației: http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/t-ul-1

Mulțumesc!

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Noiembrie 11, 2020 la 11:58am: Îmi place construcția poeziei, finalul te trimite spre începuturi.

Când muza se înmulțeşte, autorul se împarte. Nu ştiam domnule Văduva că sunteți divizibil, dar chiar şi aşa v-aş lua cu totul. :)) Vorbesc serios, altfel nu-mi scria Minulescu ,,Celei care...''.

V-aş sugera să renunțați la ,,trebuie'', nu trebuie nimic, vă spun din experiență, prea sună a cerințe ISO, acolo toate începeau cu trebuie şi niciodată nu ieşeam ok.

Oricum mă încântă numărul ales ,,şapte'', au scria şi alții despre acesta: https://www.google.com/amp/s/cersipamantromanesc.wordpress.com/2018...

Revin...