șapte
dincolo infinitul răsturnat al sânilor tăi
peste care cad ploile nordului
te știu
am desecat sensurile mlăștinoase ale existenței
am tuns polipii frigului de pe containerul ceții
în care bântuie duhul canalului
ai trecut dincolo de semne
dincolo de unghiuri și sinusoide
dincolo de sângele cald al dușului
sub care se văd
turnurile deghizate ale dimineții
într-o zi ți-am desenat conturul
pe cearșaful în care te-ai scufundat
și înmulțit
amenințând cu frumoasa din pădurea
adormită
cu reculul de plumb al buzduganelor second-hand
în alta
ți-am vorbit de vagoanele cu care pleacă circul
de trenurile personale
în care se doarme întins
cu picioarele dezafectate
din care se scurge apă de javel
acum sunt în așteptare
pretextul pentru care mă împart
în
Adaugă un comentariu
De la șapte la infinit nu e decât un pas, revelația. Și poezia. Un poem minunat, unul dintre cele mai frumoase poeme... văduvite :)!
Drag,
Nikol
Minunat. Multă simbolistică. Am citit-o de câteva ori și cred că n-am terminat...
foarte frumos...
Șapte este cifra perfecțiunii divine, desăvârșirea. Un monolog eliberator, aparent circular. Lipsa cifrei 7, de la final, care ar închide cercul, este, de fapt, un punct de fugă. Se poate accepta și sugerarea unui control al vieții prin linia închisă a poeziei în cifră. Asta depinde de viziunea cititorului. Îmi place! Multe simboluri.
Un monolog liric cu muza, cea care deşi amenință cu frumoasa din pădurea adormită, dă sens existenței poetului. Un monolog-geneză a căutărilor, a emoțiilor. Strofa cu moartea e instructivă, habar n-aveam de apa de javel, deci plecăm dezinfectați. :))
În final, aştept şi eu... următoarea geneză văduva!
Cifra șapte are multe semnificații. La tine este cam nedeterminată... De altfel ne spune și poemul neterminat, în cazul în care ai omis să pui ultimul sau ultimele cuvinte în text.
Poemul induce un vis de dincolo de infinit, imaginativ, deoarece nu se poate controla acest spațiu.
Legat de răvăşiri sentimentale, de propria noastră existenţă, dar oricât de durabile ar fi, au limite.
Interesant, misterios și meditativ.
Sofi
Am revenit... Pentru mine, când aud ,,şapte'', parcă s-ar multiplica ,,şapte pagini...'', un ecou al creației: http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/t-ul-1
Mulțumesc!
Îmi place construcția poeziei, finalul te trimite spre începuturi.
Când muza se înmulțeşte, autorul se împarte. Nu ştiam domnule Văduva că sunteți divizibil, dar chiar şi aşa v-aş lua cu totul. :)) Vorbesc serios, altfel nu-mi scria Minulescu ,,Celei care...''.
V-aş sugera să renunțați la ,,trebuie'', nu trebuie nimic, vă spun din experiență, prea sună a cerințe ISO, acolo toate începeau cu trebuie şi niciodată nu ieşeam ok.
Oricum mă încântă numărul ales ,,şapte'', au scria şi alții despre acesta: https://www.google.com/amp/s/cersipamantromanesc.wordpress.com/2018...
Revin...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE