în șapte

[nicolae vaduva]

șapte

 

dincolo infinitul răsturnat al sânilor tăi

peste care cad ploile nordului

te știu

am desecat sensurile mlăștinoase ale existenței

am tuns polipii frigului de pe containerul ceții

în care bântuie duhul canalului

 

ai trecut dincolo de semne

dincolo de unghiuri și sinusoide

dincolo de sângele cald al dușului

sub care se văd

turnurile deghizate  ale dimineții

 

într-o zi ți-am desenat conturul

pe cearșaful în care te-ai scufundat

și înmulțit

amenințând cu frumoasa din pădurea

adormită

cu reculul de plumb al buzduganelor second-hand

în alta

ți-am vorbit de vagoanele cu care pleacă circul

de trenurile personale

în care se doarme întins

cu picioarele dezafectate

din care se scurge apă de javel

 

acum sunt în așteptare

pretextul pentru care mă împart

în

[Mihaela Popa]

tare frumos, admiraţie!

[Nikol MerBreM]

De la șapte la infinit nu e decât un pas, revelația. Și poezia. Un poem minunat, unul dintre cele mai frumoase poeme... văduvite :)!

Drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr]

Minunat. Multă simbolistică. Am citit-o de câteva ori și cred că n-am terminat...

[Chris]

foarte frumos...

[carmen popescu]

Șapte este cifra perfecțiunii divine, desăvârșirea. Un monolog eliberator,  aparent circular. Lipsa cifrei 7, de la final, care ar închide cercul, este, de fapt, un punct de fugă. Se poate accepta și sugerarea unui control al vieții prin linia închisă a poeziei în cifră. Asta depinde de viziunea cititorului. Îmi place! Multe simboluri.

[Mihaela Suciu]

Un monolog liric cu muza, cea care deşi amenință cu frumoasa din pădurea adormită, dă sens existenței poetului. Un monolog-geneză a căutărilor, a emoțiilor. Strofa cu moartea e instructivă, habar n-aveam de apa de javel, deci plecăm dezinfectați. :))

În final, aştept şi eu... următoarea geneză văduva!

[Sofia Sincă]

Cifra șapte are multe semnificații. La tine este cam nedeterminată... De altfel ne spune și poemul neterminat, în cazul în care ai omis să pui ultimul sau ultimele cuvinte în text.

Poemul induce un vis de dincolo de infinit, imaginativ, deoarece nu se poate controla acest spațiu.

Legat de răvăşiri sentimentale, de propria noastră existenţă, dar oricât de durabile ar fi, au limite. 

Interesant, misterios și meditativ.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Am revenit... Pentru mine, când aud ,,şapte'', parcă s-ar multiplica ,,şapte pagini...'', un ecou al creației:  http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/t-ul-1

Mulțumesc!

[Mihaela Suciu]

Îmi place construcția poeziei, finalul te trimite spre începuturi.

Când muza se înmulțeşte, autorul se împarte. Nu ştiam domnule Văduva că sunteți divizibil, dar chiar şi aşa v-aş lua cu totul. :)) Vorbesc serios, altfel nu-mi scria Minulescu ,,Celei care...''.

V-aş sugera să renunțați la ,,trebuie'', nu trebuie nimic, vă spun din experiență, prea sună a cerințe ISO, acolo toate începeau cu trebuie şi niciodată nu ieşeam ok.

Oricum mă încântă numărul ales ,,şapte'', au scria şi alții despre acesta: https://www.google.com/amp/s/cersipamantromanesc.wordpress.com/2018...

Revin...