mulțimi venind să asculte un om inspirat

[petrut dan]

din clipa în care am văzut mâinile
deschizându-se precum coroana copacului,
am știut ce drum să urmez.

după reacția dureroasă a mamei
îmi ling degetele și cer sare
din tavan,
apar fața de masă, chipul de aur,
un fluture ponosit cu antene.

ne așezăm să vorbim,
responsabil
de puterea cuvintelor,
meșterul făurar închide Țara Minunilor,

necăjit de înfrângere se întoarce din  cadru:
plecați după rugăciune!

rămân zdrențele prin care se vede
fața de masă acoperită de coji,
chipul aurit al primei iubiri pentru care mă batjocoresc
razele dimineții.

de jur împrejur, întunericul umbrei.

fiecare are ceva de plătit:
fluturele,
mii de filamente din care ies gânduri necurate,
fierbinți din cauza emoțiilor;
mândru să reprezinte alternativa,
chipul de aur trebuie să îndrepte epoci întregi de greșeli.

despre fața de masă îmi este teamă să scriu,
mai ales că reprezintă partea vitală a omului spiritual,
un șir de cuvinte inspirate poate schimba răul în bine,
dar asta nu va continua până la sfârșit.

mă rog de cea care personifică răzbunarea:
ține-mi hainele!

trei îngeri dau cu banul,
al patrulea îi privește.

[Gabriela Raucă]

Cu siguranță este prea puțin să spun doar că mi-a plăcut poezia ta, Dan, fără să comentez în vreun fel, dar dacă spun că am citit-o de mai multe ori, iar de fiecare dată mi-a plăcut și mai mult, poate recompensez în acest fel lipsa de cuvinte. De fapt, toate poeziile tale îmi plac și de fiecare dată când se ivește ocazia le dau citire și pe undele radio. Admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, după ce citesc și alte comentarii, nu știu dacă am interpretat foarte bine, am interpretat după nivelul meu. Pe mine chestiunile din Biblie mă cam depășesc. Nu am aprofundat-o niciodată și nici n-am dorit să fac asta, în sensul că aproape toți cei care au făcut-o au devenit atei. Și așa am multe îndoieli. Biserica a denaturat atâtea lucruri... Nu intru în amănunte. Nu fac parte dintre aceia care doar cred. De aceea eu interpretez „mai laic”. Iar poeziile tale, în general, au și partea aceea de care vreau eu să mă agăț. Mai ales la poezia ta de dragoste o găsesc. Acolo chiar mă simt în elementul meu. :) Consider că poezia trebuie să se adreseze tuturor, nu doar unui anumit segment. Sper că n-am supărat pe nimeni.

[chindea maria elena]

...Dacă ar fi să interpretez doar simbolul jucării hainelor, ar fi o mulțime de interpretări variate. Mărturisesc că la prima citire, pe mine m-a dus cu gândul la jucarea hainelor lui Iisus nu la Ștefan, poate doar pentru că eu mă raportez mai mult la El decât la viețile apostolilor. Dar ăsta-i strict minusul meu, nu al tău! Însă privind „personajele” (sper să nu fiu acuzată de blasfemie) la modul simbolic, și Iisus și Ștefan reprezentau LUMINA! Hainele care îmbracă lumina, sunt armurile care ajută travestiurile noastre efemere, altfel am fi pulverizați precum muritorii ce aveau inconștiența de a cere zeilor să se arate în puterea lor Olimpiană! Protejează deci pe cei orbi de distrugere până vor descinde pe drumul Damascului, nu neapărat pe cel ce le poartă. Îngerii, cei trei pot simboliza trinitatea cosmică ce ghidează omul în drumul lui dureros pentru locuirea în adevărul unic, acasă! Al patrulea înger ar putea fi sosia noastră care ne-ajută să ne privim acțiunile, afectele, fluctuațiile gândurilor - din starea de martor. Ea ne permite să explorăm adâncuri insondabile în mod curent și să tăiem atașamentele!

Asta ar fi pe scurt doar o posibilă interpretare a jucării hainelor! Dar poemele tale Dane sunt niște copaci a căror coroană este atât de rămuroasă și bogată-n simboluri, că mă simt de multe ori neputincioasă în fața lor. Să impietez întregul descifrând doar o bucățică de minereu prețios, sau să-mi tac admirația? Da parcă nici n-aș vrea să crezi că nu te citesc cu inima minții, drept care îndrăznesc să urmez drumurile tale! Cu drag.   

[petrut dan]

Lisia, ai interpretat foarte bine, iar tu chiar faci o critică de calitate, mi-a plăcut faptul că ai încredere în puterea creației de a salva/schimba lumea în bine, aici suntem la fel și mă bucur că nu sunt singurul care gândește așa, îți mulțumesc pentru cuvintele deosebite, așa parcă date cu parfum, au ceva strălucitor și cald și-ți dau mereu o stare de bine, așa cum doar tu știi să faci astfel încât autorii de pe Însemne să se bucure de fiecare comentariu pe care îl lași cu generozitate sub fiecare text, my lady, cu prețuire și drag!)

[petrut dan]

Amanda nu zic, am citit comentariul tău și mă bucură felul în care ai vizualizat/imaginat /receptat textul, ai explicat f bine, se înțelege perfect, în legătură cu cele 2 versuri reprezintă un fel de parafrază după uciderea lui Ștefan atunci când Pavel a ținut hainele celor care aruncau cu pietre, iar mie mi a părut într-un fel așa că am pus o!) Mulțumesc pentru lectura multiplă și interpretare, cu drag!  

[petrut dan]

Domnule Valeriu Anghel vă mulțumesc, apreciez prezența în pagina mea și comentariul, cu mult respect!

[Amanda Spulber]

Da, interesant. Voi spune ce am înțeles după ce am citit de mai multe ori. Este o interpretare cumva suprarealistă a "Cinei cea de Taină". Eul liric merge în "vizuina iepurelui" și acolo întâlnește simboluri. Fluturele nu e doar simbolul efemerității aici, e și al eșecului. Este ponosit, în loc să fie strălucitor, așa cum te-ai aștepta după o metamorfoză laborioasă (fiindcă fluturele e și simbolul metamorfozei, al transfigurării). E ponosit de gânduri necurate și emoții necontrolate. Chipul de aur ar putea fi și simbolul soarelui, al divinului, dar și al rațiunii lipsite de emoții, păcătuind prin mândrie. Fața de masă cred că este simbolul comunicării și al comuniunii. Esența credinței creștine este comuniunea în dublu sens, atât cu divinul, cât și între credincioși. Nu puteți fi salvați decât împreună, spune credința creștină. După acest eșec al comunicării, eului liric nu îi rămâne decât să se ofere crucificării pentru un nou început, dar nu pricep de ce apare "răzbunarea" să țină hainele și de ce un înger privește. Adică e clar trimitere la cei patru soldați care au tras la sorți, dar de data asta sunt îngeri, iar unul alege să nu participe. Poate e un semn de speranță. Mai e desigur și "sarea pământului", alt simbol puternic, cu rol de a păstra, de a da gust, dar mai ales cu rol (din nou) în comuniune. Acum, după ce am citit de atâtea ori, să nu zici că nu e așa. :)

[Vasilisia Lazăr]

Un poem cu greutate, cum spune maestrul V. Anghel, dar și greu de analizat. Greu în sensul că folosește o gamă largă de simboluri, a căror semnificație este dificil de găsit pentru cititorul mai puțin inițiat. Când citesc un text liric, caut nu doar să-i admir frumusețea, curgerea, forma, ci să-i descopăr și esența, să-i dau o tălmăcire după înțelegerea și nivelul meu de cultură. Nu întotdeauna reușesc să-i pătrund deplin tainele, ori poate merg pe lângă subiect, dar, la urma urmei, asta e poezia, și nu o simplă poveste versificată la îndemâna oricui, care nu poate suporta decât o singură interpretare.

Ai aici două simboluri importante: fluturele care, cred eu, simbolizează efemeritatea, frumusețea pierdută a vieții, fragilitatea și, de ce nu, mediocritatea, și fața de masă care reprezintă partea vitală a omului spiritual, ceea ce rămâne după noi, creația, amprentele pe care le lăsăm după moarte. Meșterul făurar ne-a făcut și fluturi, dar ne-a dat și o masă de scris, iar un șir de cuvinte inspirate poate schimba răul în bine dacă alegem să ne așezăm la acea masă. Cred în puterea creației de a schimba lumea și o poate salva o vreme, iar la tine cuvintele sunt întotdeauna inspirate.

Poemul e unul puternic, păcat că nu am eu toate abilitățile unui critic adevărat. Dar sper să ajungă acolo unde trebuie și să primească ceea ce merită. Felicitări!

[Valeriu Anghel]

Un poem cu greutate și un poet născut și nu făcut. Felicitări!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, mă bucură faptul că mă citiți și vă mai aștept, cu drag!