Mi-e dor

[Nicu Zacheu]

Mi-e dor de mor
Ca o femeie, lângă mine să steie,
Să se ivească și să mă privească,
Cu ochi de cărbuni ce scânteie.
Care s-atingă cu brațele-i reci
Un bătrân de-aproape șaptezeci.
Și să rămână cu mine, pe veci.

-Ce-i cu ideile astea? Nu va veni decât moartea.
Mirată că mă chinuiesc să cosesc curtea cu tei,
Ca să fac curte nevestei,
Spune: -Încearcă coasa mea și mai lasă lumea.
Apoi văzând bine, că se mai mișcă izmana pe mine,
Temuta cămilă, zice, cuprinsă de milă:
-Bătrân fără bani, te mai las zeci, dar nu sute de ani.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Bine ați venit pe ÎNSEMNE CULTURALE!

[Valeria Merca]

Prima impresie pe care o laşi când intri într-o casă contează mult.
Semn de lectură.

[Ana Cîmpeanu]

Începutul e slab, mijlocul e interesant, finalul e autoironic.

Atenție la gramatică. Ce-i, nu cei!!

Bun venit. Vă așteptăm cu realizări mai consistente.

[Ion Lazăr da Coza]

Fiind la prima postare pe acest site, îți spunem un prietenesc „Bun venit!”, ca semn de lectură.

da Coza

PS: Cu scuzele-mi de rigoare, totuși: Cei cu ideile astea? > Ce-i (adică ce e) cu ideile astea?

[Sofia Sincă]

Drag prieten, cât suntem încă pe pace, eu îți zic, bine-ai venit!

De pe partea poemului, nu pot decât să-mi exprim o părere vagă: ironie, sarcasm, versuri însăilate. Dar vom mai vedea.

Cu prietenie,

Sofy