Mi-e dor de mor
Ca o femeie, lângă mine să steie,
Să se ivească și să mă privească,
Cu ochi de cărbuni ce scânteie.
Care s-atingă cu brațele-i reci
Un bătrân de-aproape șaptezeci.
Și să rămână cu mine, pe veci.
-Ce-i cu ideile astea? Nu va veni decât moartea.
Mirată că mă chinuiesc să cosesc curtea cu tei,
Ca să fac curte nevestei,
Spune: -Încearcă coasa mea și mai lasă lumea.
Apoi văzând bine, că se mai mișcă izmana pe mine,
Temuta cămilă, zice, cuprinsă de milă:
-Bătrân fără bani, te mai las zeci, dar nu sute de ani.
Adaugă un comentariu
Bine ați venit pe ÎNSEMNE CULTURALE!
Prima impresie pe care o laşi când intri într-o casă contează mult.
Semn de lectură.
Începutul e slab, mijlocul e interesant, finalul e autoironic.
Atenție la gramatică. Ce-i, nu cei!!
Bun venit. Vă așteptăm cu realizări mai consistente.
Fiind la prima postare pe acest site, îți spunem un prietenesc „Bun venit!”, ca semn de lectură.
da Coza
PS: Cu scuzele-mi de rigoare, totuși: Cei cu ideile astea? > Ce-i (adică ce e) cu ideile astea?
Drag prieten, cât suntem încă pe pace, eu îți zic, bine-ai venit!
De pe partea poemului, nu pot decât să-mi exprim o părere vagă: ironie, sarcasm, versuri însăilate. Dar vom mai vedea.
Cu prietenie,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE