Mi-e dor

[MOLDOVAN V. DORIN]

Mi-e dor de oamenii buni,

Mi-e dor de zile cu soare,

Mi-e dor de-ai noştri străbuni,

Mi-e dor de-adevăr şi răbdare.

Mi-e dor de liniştea ţării,                  

Mi-e dor de acei ce munceau,

Mi-e dor de stârpirea trădării,

Mi-e dor de iubirea de neam.

Mi-e dor şi de codrii cei verzi,

Mi-e dor de câmpuri lucrate,

Mie- dor şi de vii şi livezi,

Mi-e dor fiindcă-acum sunt uitate.

Mi-e dor şi de râsete-adânci,

Mi-e dor de bunici cu-al lor zâmbet,

Mi-e dor de-mbrăţişări de atunci,

Mi-e dor de iubirea de suflet.

Mi-e dor de prietenii mei,

Mi-e dor de locul de joacă,

Mi-e dor de părinţi, de ai mei,

Mi-e dor, mi-aş dori să se-ntoarcă.

Mi-e dor să iubesc ca-nainte,

Mi-e dor să nu fiu încruntat,

Mi-e dor să privesc înainte,

Mi-e dor să trăiesc alintat.

Mi-e dor să te ştiu lângă mine,

Mi-e dor în braţe să-mi fii,

Mi-e dor de-a noastră iubire,

Mi-e dor de zorii târzii!

 

                                                                                                10 Aprilie 2014

                                                                 Moldovan V. Dorin- Brasov

[Sofia Sincă]

Domnule Moldovan, acești autori de seamă ai noștri, au trăit acum 150 și mai mult. Sunt părinții noștri. Și așa cum fiecare copil trebuie să-și depășească părintele întru totul și noi suntem datori să-i depășim. Îi păstrăm în inimi, îi cinstim, le recunoaștem toate calitățile și virtuțiile literare și mergem mai departe. Nu putem scrie ca Alecsandri în 1848, sau ca Eminescu în 1875. Gramatica s-a schimbat, poezia a trecut prin multe stiluri, lumea s-a schimbat, totul s-a schimbat. Suntem datori să mergem înainte, nu înapoi. Întrebarea dvs. este utopică.

Sofy, cu stimă.

[MOLDOVAN V. DORIN]

Multumesc tuturor pentru idei, sfaturi, popas, ,,imi place". Aveti dreptate D-na Cimpeanu. Traind intr-o lume asa cum este a noastra, in acest moment, versurile mele reflecta un raspuns la ceea ce se intampla. Daca nu sunt poetice, lumea nu trebuie sa se supere pe mine. Incerc si eu sa particip la existenta vietii, cu ce pot. Am inceput sa scriu, acum vreo 5 ani. Niciodata nu m-am gandit ca voi scrie poezii, proza. Dumnezeu mi-a dat o ,,pauza", timp in care am avut ocazia sa reflectez asupra a tot ceea ce se intampla, de fapt, in existenta noastra. M-am  eliberat, prin versuri(daca le putem numi asa). Oricum, poeziile mele,  sunt metamorfoze. Subiectul real, al poeziei, este cu totul si cu totul altul, decat se intelege(in majoritatea cazurilor). Imaginatia a lucrat. Fiindca nu cunosc figurile de stil (pe calea aceasta tin sa-i multumesc Domnului da Coza, fiindca mi le -a trimis) in ale folosi, poezia mea, nu inseamna ca nu are cautare. Nu este conform, dar se intelege ce doresc a transmite. Daca nu sunt considerat poet, asta e. Dar, totusi, in articolul  Figuri de stil, la sfarsit, Domnul da Coza, conchide:

,, Cu toate acestea, versul „Nu credeam să învăţ a muri vreodată” („Odă, în metru antic” de Mihai Eminescu) nu conţine măcar o singură figură de stil. Este un enunţ direct, frust... și totuşi rămâne cel mai frumos vers din lirica românească, cel mai tulburător! Mai înţelegeţi ceva?

 

                                                                      Cu urări de succes, al dumneavoastră,

                                                                                                                  Ion Lazăr da Coza "

Deci !? Si va intreb, daca Eminescu, Cosbuc, Toparceanu, Alecsandri, ar citi poeziile moderne, ce idee si-ar face, despre poezie? 

[Corina Militaru]

Semn de popas!

[bolache alexandru]

Foarte mult dor!

[Ion Lazăr da Coza]

Dați clic pe aceste cuvinte scrise cu roșu apoi citiți pagina care se deschide: Figuri de stil

da Coza

[Sofia Sincă]

Pe scurt, mi-e dor de orice... pe lumea asta.

NU, asta nu se numește poezie. Iar acest Mi-e dor de... devine agasant, scris în fiecare vers. A vorbi în eventuale versuri, a potrivi oricum și orice în rimă, nu se numește poezie. Avem poezie bună și foarte bună în acest site. Citiți și dvs. și comparați. Ați spus că scrieți o poezie în 20 de minute. Nu e bine. Poezia este artă, ea cere importanță, cere să fie șlefuită, prinsă în cele mai alese cuvinte, figuri de stil, metafore. E aproape profanare să-ți scrii numele sub un astfel de text și să îl numești poezie.

Sofy