Leul alb la masa tăcerii

[Marioara Visan]

 

 

Ai întâlnit un leu alb în cursa către fericire?

 dacă da îți aduc aminte de semnul  întrebării din filele destinului

 fiorul singurătății simte povara emoțiilor pierdute

 lumina existenței inchisă cu lacătul perfidiei

 uitată în valea plângerii se rostogolește a păcat

 leul alb dorește o bucată din trupul nemuririi

 prinde cu dinți de timp

 halca de iubire

 scuturând coama  de sentimente

 gândurile misogine devin festinul iluziilor

 mușcă cu nesaț din veșnicie

 tot ce-i  frumos și bun se mănancă

doar o fărâmă de fericire pe masa tăcerii .

 Miracolul reînvierii

 îl lasă să creadă că se hrănește

 când întâlnești un leu alb

 încearcă să-l provoci la uitare.

[Marioara Visan]

Nikol ma bucura mult comentariu tau, iti multumesc frumos pentru like, sper sa mai poposesti pe pagina mea, cu drag.

[Marioara Visan]

Doamna Sofy, stiu ca stilul meu de povestitor se va lasa greu infrant, dar  lupt, lupt, lupt. Sper sa si reusesc intr-o buna zi. Ma bucura mult aprecierea domniei voastre . E adevarat ca inca mai am scapari din cauza superficalitatii, sunt un geman adevarat, va imbratisez cu drag.

[Sofia Sincă]

Interesantă ideea, dar ca de obicei mai este de șlefuit.

Ex:  dacă da îți aduc aminte de semnul intrebării din filele destinului -  dacă da îți amintesc de semnul întrebării din file ale destinului. Oricum tenta de poveste, tot nu se dă plecată.

- scuturând coama albă - scuturând coama - normal, că dacă e albinos, coama lui este albă. Pentru că, și așa ai pomenit destul despre alb.

 muscă - una este să zici muscă și alta, mușcă.

ȘI, prea multe genitive și dative. Nu vreau să le număr, doar privesc multitudinea de terminații cu doi ii.

Dar am citit cu plăcere, privind în ansamblu.

Sofi

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut imaginea leului alb prinzând cu dinţi de timp, halca de iubire!

(Lipsesc nişte diacritice.)

[Marioara Visan]

E spectacol,superb ma bucur ca ai scos asa minunatie din boabele mele de roua, multumesc mult Mihaela, fata frumoasa .  cum zicea Vasilisia ''un diamant slefuit ramane la jumatate, tu ai facut o bijuterie din diamantul brut.Te imbratisez cu drag.

[Mihaela Popa]

e o idee frumoasă, întrucât existau repetiții, am condensat mesajul tău și am obținut:

”un leu alb în cursa către fericire

 semnul intrebării din filele destinului

 fiorul singurătătii

 lumina existenței inchisă

 uitată în valea plângerii se rostogolește a păcat

 leul alb

o bucată din trupul nemuririi

 prinde cu dinți de timp

 halca de iubire

 scuturând coama

 gândurile  devin festinul iluziilor

 mușcă din veșnicie

 ce-i viu frumos și bun se mănancă

o fărâmă pe masa tăcerii”

cu plăcerea lecturii,

Mihaela