Magia primăverii...

[Camelia Ardelean]

Magia primăverii cuprinde omenirea,

De fiecare geană se sprijină un soare,

Cu fiecare cântec, o lacrimă ne moare,

Sub fiecare frunză se primenește firea,

În lanuri de smaralde cum n-au fost nicăirea.

 

La vale, pe coline, în codrul singuratic,

Se-mbracă ghioceii în haină de paradă,

Cochetă, diafană, croită din zăpadă;

Prin șalul din dantelă, sfidând tabloul static,

Zâmbesc pe sub sprânceană, clipesc puțin emfatic.

 

Cu-alură de crăiasă, pășește grațioasă

Fiica preaiubită a Timpului – blând rege,

Promis-a-nsingurarea la poluri să o lege,

Iar frigul și nămeții, cuprinse de angoasă,

De-un munte, hăt departe, cu raze să le coasă.

 

Se-ntrec în glas prigorii-mbătate de căldură,

Pentru-ale lor surate „poeme” înfiripă,

Iubirea de natură nu și-au luat-o-n pripă;

Declară, obosite de-atâta tevatură:

„- I-am recita sonete, de am avea și gură!“.

 

Se-anină, printre muguri, noi gâze dezmorțite

Din somnul ce păruse ibovnic pe vecie;

Gătite-n transparenta și unica lor ie,

Se-nlănțuie, voioase, în dansuri inedite,

Uitând că, mai devreme, erau „cam“ la cuțite.

 

Mă duce întâmplarea aproape de potecă,

Cuprind cu ochii visul ce-n cale mi se-arată –

Superbă evadare din existența-mi plată;

„- E cea mai indicată, de-acum, cinematecă!“,

Șoptește, zeflemistă, o voce intrinsecă…

[Camelia Ardelean]

:-)) Așa e, doamna Sofy, nu am vrut "să scap nimic", îmi doream o poezie de primăvară, mai ales că nu aveam niciuna! De fapt, am una, dar e dedicată lunii aprilie, mai e până atunci! Adevărul e că am scris poezia pe o bucățică de hârtie ce avea alte mâzgăleli pe ea ("scriitorul nu are niciodată hârtie sau pix, cizmarul papuci etc.") :-) și nici nu mi-am dat seama că s-au strâns atâtea strofe, decât după ce am reconstituit-o! Vă mulțumesc de popas, mă bucur dacă a reușit să ducă adierea de primăvară până la dvs.! :-) Cu stimă,

[Valeria Merca]

Vrei să ne induci în eroare, Camelia?! Îți spuneam că te recunosc din o mie... Iată, mă înșel!

Un pastel cu imagini frumoase, cu mici șchiopătări.

Am citit cu drag,

[Ionel Mony Constantin]

Nu e cel mai grozav produs ardelenesc, îmi...

Șoptește, zeflemistă, o voce intrinsecă…

 

[Nădejde Angelina]

Imagini frumoase, dar cum spunea şi doamna Sofia ai câteva ruperi de ritm

Fiica preaiubită a Timpului – blând rege,

Se-ntrec în glas prigorii-mbătate de căldură

dar vezi tu!

[Ion Lazăr da Coza]

Oh, nu!

Ceva esență/esențial n-ai?

da Coza

[Sofia Sincă]

Versificând primăvara, odă ei. Mult, îmbătător ca și când nu ai vrut să scapi nimic. Însă ai scăpat din vedere ritmul pe ici pe colo, din dorința de a ne spune cât mai multe.

Pentru a fi și corectă va trebui să o șlefuiești. Tu știi cum, ai experiență la acest capitol.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy