mă inventezi serafic

[gina zaharia]

eu căram în palme două scoici albastre

tu le sculptai cochiliile din solzi de opal

și-mi spuneai că-mi stă bine cu rochia de astăzi

dar să-i pun vise la piept

coborâsem dintr-un calendar cu roți de cenușă

apoi i-am dat drumul

să fumege în strâmtorile ocnașilor

mi-au rămas brățările de (k)carate bolduite

pe ele va urca zumzetul

la masa curajului

 

trimiți luna să-mi mângâie chipul

mă inventezi serafic

șoaptele tale clocotesc grațioase într-un răzor de lumină

în pădurea de legi purpurii

copacul cu scoici meditează

mi-e dator cu o fortăreață cu o pânză de păianjen cu ceva

încredințate la gala scânteilor

insist să se trezească din beția de-acum un secol

 

ascultă femeie stai o clipă în locul meu și ia aminte

ți-am trimis șapte soli și tot n-ai înțeles

că pe aici fac pace mările care-ți cunosc dansul

nu dorm când știu că pârjolești

ramurile răscolite în zborul tuturor dinastiilor

prin care ai trecut cu arcul

mă înrobești ori ce faci

cu scoicile alea albastre

 

dar spune femeie vor străluci instantaneu

pe fiecare inimă?

[lecu rodica]

Atunci cind dezvaluie afectivitatea ,atitudinea capata expresie artistica,atunci cind nu predomina emotia si nu pune nici intelectul  pe ginduri totul este banal...numai tu vii cu expresie si stil,curaj si inventii serafice...

Pe fiecare inima atinsa de versul tau ,cu siguranta stralucesc perlele...

Deosebit!

[Nădejde Angelina]

Eşti regina  metaforei,  luminii,  mării...

Admiraţie!

[gina zaharia]

am fost copac o clipă și ceva și știi, Aura, cum urcau rădăcinile spre ramuri, iar mai departe... mai departe era nesfârșirea cuvântului... aș fi vrut să-l întreb de mă recunoaște însă un văl  (de la albastru scoicilor cred) a trecut grăbit spre țărmuri de tăceri...

ești magică, Aura!

mulțumesc!

[Aura Popa]

"vor straluci instantanent pe fiecare inima " de fiecare data cand torni licoarea metaforelor in fiecare privire ce te citeste cu soarele... Felicitari, Gina!