Mă crezusem nemărginire

[giurgiu maria]

Mă credeam nemărginire

Timpul mă amăgea
cu eternitatea
dacă voi curge laolaltă cu firele
de nisip din clepsidră spre negurile
vorticoase ce se revarsă în nemărginire.
M-a zidit în clipele ce alergă
inexorabil, în cursă fără întoarcere
și m-a înghițit într-o clipire.
Mă crezusem o pasăre curcubeu
iubită de voracele zeu
și eram doar o fărâmă de clipă
într-o infinitate de epoci apuse.
Mă visasem val de iubire
într-un ocean infinit de simțire
mă vedeam sărutând cu ardoare
dansul languros al sirenelor,
balerine ale adâncurilor
și eram de fapt arzătoare
șoaptă și cântec al inimii.
Mă visam rază de soare
ce se coboară din văpaia zorilor
să-și oglindească cosițele
aurii în străluciri de cristal ale
firelor de iarbă cu perle
și se îmbăiază în miresme florale
când eram doar picătura de rouă
răcorind sărutul razei de soare.
Mă simțeam pulsând laolaltă
pentru anii ce-au trecut
și anii ce vin, cu inima universului
eram vers de iubire în cântecul infinitului,
în șoaptele valurilor,
în lacrimile frunzelor și petalelor
sărutate de văpaia razelor
în mirajele clipelor.

[giurgiu maria]

• Vă mulțumesc frumos de popas și comentariu doamna Agafia Drăgan!Voi lua aminte la sugestii.
• Mulțumesc frumos de popas domnul Bolache Alexandru! Sunt onorată.
• Mulțumesc frumos domnul da Coza,de popas și sugestii! Voi lua aminte.
• Mulțumesc frumos doamna Mihaela Popa! Sunteți mereu binevenită!
• Mulțumesc frumos doamna Ana Câmpeanu de popas și sugestii! Voi lua aminte! 

[Agafia Drăgan]

Imi place mesajul, putin periata si iese o poezie buna.

[bolache alexandru]

Am citit cu interes!

[Ion Lazăr da Coza]

Nu limbajul poetic alcătuiește poezia. Și-apoi, cu excepția vorticoase, nu am găsit nicio metaforă nouă!

da Coza

[Mihaela Popa]

cu speranța că nu supăr, am scos esența care-mi place :

”eternitate 

voi curge laolaltă cu firele
de nisip

negurile
se revarsă în nemărginire.
clipele ce alergă 
au înghițit într-o clipire.

o pasăre curcubeu
eram

o fărâmă de clipă 
o infinitate de epoci
val de iubire
mă vedeam
dansul languros al sirenelor
șoaptă și cântec
ce se coboară din văpaia zorilor
să-și oglindească cosițele 
în străluciri de cristal
firelor de iarbă picătura de rouă
lacrimile frunzelor și petalelor
sărutate de văpaia razelor
mirajele clipelor”

cu prietenie, Mihaela